Infarctul: importanța factorului timp

„Ictus” în Latină, infarct înseamnă „a lovi”. Caracterizează corect patologia, deoarece debutul este brusc, fără semnale de avertizare.

După bolile cardiovasculare ischemice și tumori, infarctul este cea de-a treia cea mai comună cauză de deces în Italia. În Italia afectează aproximativ 120.000 - 140.000 de persoane anual (aproximativ 2,2-2,4 la mia de locuitori), având o incidență mai ridicată în rândul bărbaților și după vârsta de 55 de ani.

Dar există și vești bune. În ultimii ani, datorită creșterii eficienței strategiilor de prevenție și ai timpilor de tratament, s-a înregistrat o reducere a numărului de cazuri de infarct și a internărilor, urmată de o scădere a ratei mortalității.

Dr. Camerlingo explică:

„Infarctul (sau insuficiența cerebrovasculară) este o patologie neurologică ce oprește temporar fluxul de sânge către creier. Infarctul are loc atunci când una dintre arterele ce alimentează creierul este blocată de un cheag de sânge (sau tromb) sau se îngustează.

Seamănă puțin cu ce se întâmplă în timpul unui atac de cord. La baza obstrucției se află formarea unei plăci ateriosclerotice, o acumulare de grăsimi (în special LDL, „colesterolul rău”) pe pereții vaselor. Placa se poate rupe în timp sau poate provoca îngustarea vasului și, din acest motiv, un flux sangvin redus.

Dacă placa este sechestrată, grăsimile din care este alcătuită pătrund în sistemul circulator sub forma fragmentelor (emboli) și poate obstrucționa una sau mai multe artere cerebrale. În aceste cazuri, aproximativ 80% din toate cazurile de infarct, discutăm despre un accident vascular cerebral ischemic.

Există și altă formă de accident vascular cerebral, numit hemoragic. Este provocat de ruptura unei artere cerebrale deteriorate.

În ambele cazuri, dat fiind că sângele, oxigenul și nutrienții nu mai ajung la creier, celulele zonei cerebrale implicate mor și deteriorează țesutul cerebral. La rândul său, deteriorarea țesutului duce la pierderea funcțiilor neurologice controlate de zona respectivă: mișcare, limbaj, văz, auz, echilibru, etc.

Cu cât acționați mai rapid chemând o ambulanță și cu cât pacientul ajunge mai rapid la spital în cadrul unei Unități pentru Infarct, cu atât va fi mai redusă deteriorarea și va crește probabilitatea de a evita decesul și dizabilitățile limitative”.

Simptomele principale, ce apar brusc, sunt:

• pareză / paralizie facială centrală;
• deficit motor al unuia sau ambelor membre (brațe sau picioare) de pe o parte a corpului, cu reducerea mobilității unilaterale;
• dificultate de vorbire și articulare a cuvintelor fără oprire (afazie);
• dificultate de a vedea ce se întâmplă pe una dintre laturile liniei verticale mediane (hemianopie).

Aceste simptome pot fi însoțite de cefalee, greață sau vomă și amețeală.

Pentru a facilita recunoașterea patologiei, americanii utilizează acronimul FAST, ce atrage atenția asupra câtorva teste simple pe care le va efectua o persoană suspectă de infarct:

• F - fața: persoana este rugată să zâmbească sau să sufle, pentru a verifica prezența unei pareze faciale;
• A - brațe (arms): persoana este rugată să ridice un braț o dată;
• S - vorbirea (speech), adică limbaj: persoana este rugată să repete sau să compună o propoziție simplă;
• T - timp: dacă este prezent unul dintre acele simptome, trebuie chemat ajutor în cel mai scurt timp posibil.

Factorii de risc asociați infarctului sunt aceiași ca pentru bolile sistemului cardiovascular, inclusiv atacul de cord:

• obezitate și caracter supraponderal;
• stil de viață sedentar;
• alcool;
• fumat;
• substanțe narcotice;
• hipertensiune;
• hipercolesterolemie (adică niveluri ridicate de LDL, colesterol rău și trigliceride în sânge);
• diabet;
• boli cardiovasculare asociate, în special fibrilație atrială.

În prezent există strategii și tratamente eficiente atât pentru prevenirea primului infarct, prevenție primară, cât și în reducerea riscului de recidivă, prevenție secundară.

Prevenție primară

„Cea mai bună prevenție a infarctului este menținerea unei greutăți corespunzătoare, urmarea unui regim alimentar sănătos și echilibrat care să nu fie prea bogat în grăsimi, evitarea fumatului, limitarea la minim a consumului de alcool.

În cazul diabetului și hipertensiunii sau altor boli cardiovasculare și de inimă, precum fibrilația atrială, este important să fie ținute sub control atât printr-un stil de viață adecvat cât și prin medicația indicată de medic.

În special hipertensiunea este factorul principal de risc. Numeroase studii au demonstrat că tratamentul acestei patologii scade în mod semnificativ riscul unui infarct.

Alt risc semnificativ este dislipidemia, o cantitate anormală de lipide (de ex. trigliceride, colesterol și/sau fosfolipide) în sânge”, explică medicul.

Prevenția secundară

Dr. Camerlingo remarcă:

„În ceea ce privește prevenția secundară, pe lângă cea recomandată ca prevenție primară, tratamentul cu medicamente antiplachetare (cu excepția cazurilor de fibrilație atrială) este avantajos. Aceste medicamente scad probabilitatea recidivei infarctului cu 20%.

Dacă un pacient cu infarct prezintă obstrucție arterială acută (reducerea diametrului lumenului cu peste 70%), este posibil să fie necesară o endarterectomie. Endarterectomia este o intervenție ce constă în îndepărtarea plăcii aterosclerotice ce blochează sau îngustează lumenul vasului.

Astfel fluxul de sânge către creier este reluat. Cu toate acestea, această intervenție implică riscuri. Ar trebui rezervată chirurgilor experți și efectuată când au apărut simptomele cerebrale”.

Până de curând nu exista un tratament. Dar în prezent nu mai este cazul, conform explicațiilor expertului nostru:

„Atacul vascular cerebral ischemic reprezintă o urgență tratată prin administrarea medicamentelor ce au rolul de a dizolva trombul ce răspunde de obstrucția fluxului de sânge și de a preveni formarea altora ce ar putea provoca un al doilea atac vascular cerebral la scurt timp după. Această procedură se numește tromboliză.

Administrarea medicamentelor trombolitice printr-o venă a brațului sau direct în artera cerebrală poate recanaliza un vas blocat și, drept urmare, scădea atât mortalitatea cât și riscurile de dizabilitate provocate de un atac vascular cerebral. Este același tip de tratament ce salvează vieți care este utilizat și în cazul unui atac de cord.

Din nefericire, pentru a fi eficientă această terapie trebuie inițiată în termen de 3 ore de la debutul simptomelor. Din acest motiv este necesară o echipă medicală cu experiență și care să colaboreze îndeaproape, care să recunoască prompt simptomele unui accident vascular cerebral ischemic acut și să aibă experiență în modurile de tratament.”

Echipa trebuie să includă un neurolog, un medic de urgență și un radiolog. Este esențială efectuarea a cel puțin unui CT cerebral înaintea tratamentului, pentru a elimina alte cauze. În plus, acești medici trebuie ajutați de un medic de familie pentru ca diagnosticul să progreseze. De asemenea, este necesar ca pacientul să fie urmărit într-o Unitate de Atacuri Vasculare Cerebrale.

Trombectomia

„În cazul anumitor pacienți și în câteva centre specializate și echipate, ar putea fi indicată efectuarea unei trombectomii. O trombectomie este o intervenție ce acționează direct în interiorul arterei obstrucționate.

Prin intermediul unei artere femurale sau al unei artere a brațului, cu un microcateter arterial, chirurgul ajunge în interiorul creierului. Intervenția este similară cu cea efectuată în cazul bolii coronariene acute.

Ține de prima echipă ce întâmpină pacientul să decidă când să efectueze această intervenție, ce nu are indicație pentru utilizare masivă momentan.”

Recuperare după accident vascular cerebral ischemic

Dr. Camerlingo conchide:

„După etapa de urgență, pacientul trebuie să urmeze un proces de recuperare pentru a recupera funcțiile pierdute în cea mai mare măsură posibilă. Aceasta poate fi:

• recuperarea vorbirii, dacă zonele creierului implicate sunt cele ce controlează abilitățile de vorbire;
• recuperare prin fizioterapie, dacă procesele motorii au fost afectate.

Aceste proceduri au ajutat peste 40% dintre persoanele afectate în urma unui accident vascular cerebral, atunci când au fost efectuate rapid. Astfel, vom concluziona așa cum am început: factorul timp este crucial pentru salvarea creierului”.