Tumora fibroasă solitară a pleurei (SFTP)
Ce este?
Tumorile fibroase solitare ale pleurei (TFSP) sunt neoplasme rare, care apar din țesutul conjunctiv subpleural și se pot dezvolta atât din pleura viscerală, cât și din pleura parietală, asumând caracteristici extrem de variabile în ceea ce privește aspectul, forma și dimensiunea. Ele se pot prezenta ca mici formațiuni nodulare sau ca leziuni intratoracice voluminoase. În majoritatea cazurilor aceste tumori au un comportament benign, mai rar pot fi maligne.
Cauze și factori de risc
În cazul tumorilor fibroase solitare ale pleurei, spre deosebire de mezoteliom, nu a fost identificată nicio corelație cu expunerea la azbest sau la alți agenți cancerigeni, iar cauza lor este încă necunoscută.
Sunt neoplasme foarte rare, cu o incidență de 2,8 din 100.000 de cancere și afectează la orice vârstă (sunt raportate cazuri de la 5 la 87 de ani), cu un vârf între decada a șasea și a șaptea de viață, fără preferință de sex.
Care sunt simptomele?
Aproximativ 50% dintre pacienții cu SFT sunt asimptomatici în momentul diagnosticului, iar malignitatea este descoperită ocazional la o radiografie toracică, care arată adesea o masă mică, omogenă, localizată de obicei în contact cu peretele toracic sau adiacentă plămânului. Atunci când este prezentă, simptomele pot fi: tuse, dispnee, durere toracică, sângerare în căile respiratorii, osteopatie pulmonară hipertrofică, hipocratism digital.
Cum se diagnostichează?
Examenul de referință pentru diagnostic este reprezentat de CT al toracelui, care evidențiază de obicei mase bine definite și omogene; cu toate acestea, utilizarea rezonanței magnetice este limitată.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul chirurgical radical reprezintă o metodă de tratare a SFT, asociată cu posibila îndepărtare a parenchimului pulmonar adiacent leziunii. În majoritatea cazurilor, intervenția chirurgicală este tratamentul definitiv pentru acest tip de neoplasm și doar în cazuri rare SFT poate recidiva. Eficacitatea chimioterapiei și a radioterapiei a fost puțin documentată. Recidiva bolii apare cel mai adesea în primele 24 de luni după intervenția chirurgicală, atât local, la locul anterior al tumorii, cât și la distanță. Având în vedere dovezile slab documentate ale tratamentelor oncologice disponibile în prezent, rezecția chirurgicală rămâne tratamentul de elecție în caz de recidivă.