Tulburările de mișcare: ce sunt și cum se vindecă

Simptomele pot fi clasificate în 2 tipuri:

• forme hipokinetice, caracterizate de o încetinire motorie, precum boala Parkinson sau alte parkinsonisme;
• forme hiperkinetice, caracterizate de mișcări excesive. Acestea determină următoarele patologii, ce pot sau nu pot fi asociate cu tulburări cognitiv-comportamentale ale sistemului nervos autonom (SNA), sau chiar multisistemice:
  • distonie (contracții musculare);
  • ticuri (contracții rapide și repetate);
  • tremur (mișcări de balans ce afectează mâinile și brațele în cea mai mare parte a timpului);
  • coreea (mișcări foarte similare cu spasmele);
  • atetoză (mișcări lente, neregulate ce sunt repetate constant și ce apar la membrele superioare);
  • balism (mișcări violente ce implică aproape întotdeauna membrele inferioare).

„Aproape toate tulburările motorii își au originea într-o funcționare incorectă a circuitului ganglionar bazal. La oameni, ganglionii bazali funcționează după cum urmează:

• primesc informații multimodale senzoriale-motorii, cognitive și emoționale de la căile corticale convergente;
• generează un mesaj de ieșire integrat în cortexul frontal, unde selecția unui comportament motor adecvat este procesată în ultimă instanță.

Acest proces este generat atât pentru cea mai simplă mișcare, precum cea a unei articulații și pentru secvențe motorii mai complexe ce implică întregul corp.

Din acest motiv, tulburările de mișcare survin atunci când există o funcționare deficitară a ganglionilor bazali ce împiedică mesajul să proceseze comportamentul motor corect”, spune Dr. Santilio.

Există diferite abordări terapeutice în ceea ce privește tratamentul acestor patologii:

„Acestea merg de la terapia farmacologică tradițională la stimulare dopaminergică continuă utilizată, de exemplu, în boala Parkinson prin administrarea unui gel intestinal printr-o pompă duodenală, ce s-a dovedit a fi cea mai bună abordare de contracarare a fluctuațiilor motorii pe durata întregii zile.

Apoi există abordări terapeutice mai avansate, precum Stimularea Cerebrală Profundă (SCP). Este o tehnică de neuro-stimulare utilizată în tratamentul distoniei, a bolii Parkinson, a tremorului esențial, etc. Această abordare nu vindecă permanent boala dar controlează principalele simptome și îmbunătățește calitatea vieții oamenilor. Această procedură este utilizată și în tratamentul epilepsiei, durerii cronice și a tulburărilor obsesiv-compulsive. Implantul nu este vizibil din exterior și este introdus prin intervenție neurochirurgicală. 

Ultrasunetele focusate reprezintă o nouă tehnică revoluționară emergentă în domeniu. Este o procedură terapeutică neinvazivă ce poate reduce costul îngrijirii pacienților cu tulburări de mișcare și le poate îmbunătăți viața de zi cu zi. Această tehnologie focusează razele de energie ultrasonică pe țintele din țesuturile profunde fără să afecteze zonele sănătoase”, spune psihiatrul.

Datorită noilor descoperiri ale neuroștiințelor, și recuperarea în cazul tulburărilor de mișcare a devenit mai importantă.

Recuperarea neuronală ar putea fi definită ca un set de intervenții clinice și de îngrijire al căror scop este recuperarea sistemului nervos în urma deteriorării acestuia (din cauza traumatismelor dobândite sau bolilor degenerative) prin reducerea sau compensarea tulburărilor funcționale, utilizând propriile resurse de neuroplasticitate ale pacienților.

În ultimii ani, interacțiunea complexă dintre ganglionii bazali și rețelele cortico-cerebelare în modularea atât a aspectelor cognitiv-motivaționale (non-motorii) și motorii ale acțiunii a fost inclusă din ce în ce mai frecvent în dezvoltarea noilor abordări de recuperare integrată. În plus, dovezile emergente din studiile științifice de bază și cele clinice au sugerat că exercițiile motorii cresc plasticitatea cerebrală în principal prin fenomene de consolidare pe termen lung a circuitelor neuronale implicate în învățarea mișcării.

În primul rând, neurologul, de preferință cu experiență în tulburările de mișcare, ar trebui contactat pentru diagnostic.

„În al doilea rând, psihiatrul ce gestionează toate aspectele recuperării ce vizează dizabilitatea pe care o generează aceste boli și care poate fi mai mult sau mai puțin severă în funcție de progresul clinic cu un impact important asupra calității vieții. De fapt, complexitatea bolii nu afectează doar pacientul ci și mediul familial, social și profesional al acestuia”, declară Dr. Santilio.

În cadrul Institutelor Clinice Zucchi Carate Brianza există o unitate de operațiuni multidisciplinare pentru îngrijirea integrată și intensivă a pacienților ce suferă de tulburări de mișcare și boli neurodegenerative. Unitatea este alcătuită din:

• medici specialiști;
• fizioterapeuți;
• terapeuți ocupaționali;
• logopezi;
• neuropsihologi;
• psihologi.

Un proiect de recuperare adaptat nevoilor persoanei 

„Vechea abordare terapeutică era construită pe o bază monodisciplinară, unde tratamentul se axa pe ameliorarea simptomelor bolii, în încercarea de a-i reduce gravitatea. Terapia se baza în principal pe tratamentul farmacologic simptomatic.

Astăzi, datorită abordării multidisciplinare, fiecare specialist contribuie la dezvoltarea și elaborarea unui proiect de recuperare adaptat nevoilor persoanei.

Acum întrebarea nu este dacă să facem recuperare, ci cum și când să o facem. Abordarea curentă recomandă începerea acesteia cât de curând posibil și în etapele timpurii ale bolii. Practica de aur a recuperării a fost susținută în ultimii ani de câteva studii ce au demonstrat că exercițiul terapeutic nu doar ameliorează simptomele motorii, ci și performanțele cognitive prin progresele înregistrate în învățarea și memoria motorie”, conchide Dr. Santilio.