Cistectomie radicală cu derivații urinare ortotopice și heterotopice
Ce este?
Când este indicată această procedură?
Cistectomia radicală este tratamentul standard al cancerului de vezică urinară cu infiltrare sau al cancerului superficial recurent cu risc crescut de evoluție.
Cum se execută?
Intervenția chirurgicală de cistectomie radicală se face sub anestezie generală. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată pe cale deschisă sau prin tehnica asistată de robot. La bărbați, se îndepărtează vezica urinară, prostata, veziculele seminale, conductele de spermă și ganglionii limfatici iliaci și obturatori. La femei, se îndepărtează vezica urinară, uterul, anexele, peretele anterior al vaginului și ganglionii limfatici regionali. Apoi, trebuie extrasă urina, iar alegerea metodei de extragere depinde de mai mulți factori:
- Uretero-ileostomie cutanată: la pacienții cu risc chirurgical moderat, dar cu boală tumorală avansată la nivel local, reprezintă derivația urinară care se execută cel mai des în lume. Se utilizează un segment de intestin de 15-20 cm, care este conectat pe o parte la uretere și pe cealaltă parte la pielea abdominală. Urina se colectează într-o pungă atașată la nivelul stomacului.
- Neovezica ortotopică: vezica urinară este înlocuită cu un rezervor realizat dintr-un segment de aproximativ 40-60 cm de intestin ileal sau colon sigmoid, prelucrat corespunzător pentru a arăta ca un recipient sferic, care este introdus în cavitatea pelviană și anastomozat la uretră. Cu această derivație, pacientul nu are nevoie de proteze externe.
Recuperare
În cazul uretero-ileostomiei cutanate, prezența pungii pe piele impune modificarea obiceiurilor de viață: pacientul și rudele vor trebui să fie instruite în golirea și înlocuirea periodică a pungilor, pentru care este esențială asistența inițială a unei asistente medicale specializate în stomă.
În cazul neovezicii, nevoia de a urina nu mai este resimțită, iar pacientul raportează, de obicei, o senzație de plin sau de durere suprapubiană vagă. Pacientul va urina prin uretră după eliberarea mușchilor planului perineal și creșterea presiunii abdominale (poziția șezând cu trunchiul flexat și comprimarea abdomenului inferior cu mâna). Ocazional, poate apărea o golire incompletă a rezervorului (astfel încât sunt necesare cateterizări periodice pentru a goli neovezica) și/sau o incontinență urinară parțială pe timp de zi sau de noapte. În plus, pacientului i se va recomanda un tratament de reabilitare a zonei perineului pentru a accelera recuperarea postoperatorie a continenței urinare.
În plus, în timpul monitorizării ulterioare, va fi necesar să se monitorizeze echilibrul acido-bazic și să se suplimenteze dieta pacientului cu comprimate de bicarbonat pentru a contracara acidoza asociată cu reabsorbția secțiunii intestinale utilizate pentru neovezică.
Complicații pe termen scurt
În acest tip de intervenție chirurgicală, complicațiile sunt foarte frecvente, până la 70 % dintre pacienți le pot suferi. Cea mai frecventă complicație este febra postoperatorie, în 50 % din cazuri, care este tratată cu tratament antibiotic intravenos, urmată de canalizare intestinală întârziată, care poate necesita clisme și stimularea mișcării pentru a se relua. De asemenea, pot apărea sângerări urinare ușoare din cauza cateterelor ureterale, iritația pielii din jurul stomei.
Complicații pe termen lung
După câteva săptămâni, se pot forma hernii la locul inciziei chirurgicale din peretele abdominal (laparocel) sau la nivelul ostomiei (hernia stomei). De asemenea, poate apărea o stenoză a anastomozei dintre ureter și intestin, ceea ce poate duce la insuficiență renală. În acest caz, poate fi necesară efectuarea unei nefrostomii percutanate pentru a introduce un cateter ureteral pentru a proteja funcția renală. Pe termen lung, trebuie amintit că pot apărea mai multe dezechilibre metabolice de natură diferită. Literatura de specialitate menționează deficite de vitamine, acidoză metabolică, în unele cazuri, agravarea funcției renale și, în alte cazuri, apariția insuficienței renale.