Epilepsia: cauze și simptome

Epilepsia este una dintre cele mai vechi boli din istoria medicinei. Până la mijlocul secolului XX, epilepsia era considerată incurabilă. Cu toate acestea, cercetările științifice și istorice au demonstrat că, în majoritatea cazurilor, această boală poate fi vindecată și pacientul poate duce o viață normală.

Se știe că Iulius Cezar, Alexandru cel Mare și Feodor Dostoievski sufereau de epilepsie. Acestea sunt doar câteva dintre figurile istorice care au reușit să lase o urmă în istorie și/sau să creeze capodopere în ciuda bolii lor.

Oricine poate avea o convulsie epileptică. Profesorul Cornaggia explică mai detaliat:

„Fiecare dintre noi putem trece printr-o convulsie epileptică indiferent de motiv, în timpul vieții. Studiile recente au demonstrat că aproximativ 4-5% din populație au trecut printr-o convulsie epileptică cel puțin o dată pe parcursul vieții, fără ca epilepsia să evolueze ulterior. Este important să spunem că evoluția bolii este evidențiată prin repetiția convulsiilor în timp.

Cauzele unei convulsii epileptice pot varia, printre acestea numărându-se:

• drept urmare a unei predispoziții genetice, adică epilepsia nu se bazează pe o etiologie dobândită și are tendința de a se rezolva în timp. Această formă de epilepsie poate fi definită ca benignă;
• deteriorarea cortexului cerebral, ce este o consecință a asfixiei perinatale, sindrom hemoragic, traumatism la cap, accident vascular cerebral sau o leziune mică, etc.”

Este important să subliniem că prognoza globală pentru epilepsie este bună. Aproximativ 75-80% dintre oamenii cu această afecțiune învață să controleze pe deplin convulsiile.

„Simptomele sunt extrem de variate deoarece depind de tipul de epilepsie. Pe baza simptomelor, putem deosebi între crizele de absență și crizele tonico-clonice generalizate”, explică Profesorul Cornaggia.

Crizele de absență

Crizele de absență (cunoscute și ca crize petit mal) constau în pierderea contactului cu mediul, ce durează câteva secunde. De obicei afectează copiii de vârstă școlară și survin în prima parte a zilei.

Crizele tonico-clonice generalizate

„Aceste crize (cunoscute și ca crize grand mal sau GTCS) ne implică întregul corp, în timpul acestora subiectul căzând la sol și contractându-i-se mușchii întregului corp, mușcându-și limba în acest timp. De obicei sunt de durată scurtă, finalizându-se lent și gradat.

În timpul unei GTCS se recomandă să nu intervenim și să facem tot ce este posibil astfel încât subiectul să nu își facă rău.”

„Crizele pot fi provocate de orice zonă a cortexului cerebral. Zona de origine a crizei determină ce se întâmplă în corp. În plus, zona poate fi identificată prin descrierea crizelor sau prin utilizarea testelor de diagnostic.

Astfel, crizele pot fi provocate de:

• cortexul motor, ce poate provoca mișcări necontrolate, precum cele ale membrelor;
• cortexul vizual, care poate, la rândul său, provoca probleme de văz, precum fulgere de lumină.”

Este important să reținem că zona afectată a creierului va fi aceeași pe durata întregii vieți a pacientului, din acest motiv o criză epileptică manifestându-se întotdeauna în același fel.

„Pentru diagnosticarea bolii, rudele/prietenii subiectului trebuie să ofere o descriere precisă a evenimentelor, precum și rezultatele unei electroencefalograme efectuate în timpul unei crize epileptice.

Există și alte metode de diagnosticare, inclusiv un CT și RMN cerebral, ce trebuie efectuate pentru a stabili cauza crizelor epileptice. Este necesar să se stabilească faptul că crizele nu reprezintă manifestarea altei patologii, în special când crizele epileptice se manifestă la maturitate și pot fi, de exemplu, o manifestare a oncologiei.”

Terapia farmacologică a epilepsiei are obiectivul de a preveni recurența crizelor, încercând să reducă la minim efectele nedorite ce pot afecta calitatea vieții pacientului. Terapia ar trebui personalizată și trebuie creată în funcție de:

• vârsta pacientului,
• forma fizică,
• tipul epilepsiei.

În unele cazuri, există și opțiunea unei intervenții.

„În prezent, există numeroase tipuri de medicamente ce pot controla complet crizele. Se consideră că, în jumătate dintre cazuri, medicamentul poate fi întrerupt în absența crizelor pe o perioadă lungă de timp.

Dacă respectivele crize nu au loc timp de 2-3 ani, poate fi luată în considerare întreruperea medicației. Cu toate acestea, fiecare caz trebuie evaluat individual. De exemplu, dacă o persoană cu epilepsie este implicată într-o activitate riscantă, medicul va fi mai atent la schimbarea tratamentului decât în cazul cuiva care stă acasă sau prestează activități ce nu presupun pericole.”

Epilepsia poate fi vindecată.

„S-a dovedit că jumătate dintre persoanele cu epilepsie ce urmează tratamentul prescris pot dobândi control complet asupra crizelor epileptice proprii. Se observă și că nu vor suferi o recădere după oprirea tratamentului. Astfel, este posibil ca persoana să ducă o viață normală, să conducă mașina și să călătorească, iar femeile își pot păstra sarcina.

Aceste rezultate au devenit posibile datorită activității organizațiilor internaționale ce activează în domeniul evaluării riscurilor și instruirii, precum și mulțumită cercetărilor referitoare la accidentele survenite la locul de muncă. Cercetările au demonstrat că numărul accidentelor la locul de muncă în rândul persoanelor ce nu suferă de epilepsie nu este cu mult mai ridicat decât cel din rândul persoanelor ce suferă de epilepsie. Deoarece își cunosc boala, persoanele ce suferă de epilepsie sunt mult mai atente.”