Pietre la rinichi
Ce este?
Calculii renali constau în dezvoltarea în cadrul tractului urinar a unor formațiuni solide rezultate din precipitarea sărurilor care se agregă în macroagregate din care se dezvoltă calculi adevărați. Aceștia sunt localizați în diferite puncte de-a lungul tractului urinar. Durerea de colică renală este aspectul bolii care îi preocupă și implică cel mai mult pe pacienți, dar nu este principala problemă clinică. De fapt, calculul poate provoca o obstrucție a tractului urinar care poate afecta rinichiul însuși dacă persistă mult timp. În diferitele sale forme, această boală afectează în prezent aproximativ 10% din populație, cu costuri sociale ridicate. Motivul acestei incidențe ridicate se găsește în stilul de viață din țările occidentale, caracterizat de o dietă bogată în proteine animale și săracă în legume și produse lactate. Factorii familiali și ereditari joacă, de asemenea, un rol în patogeneza calculilor renali. Acești factori se manifestă prin diverse defecte în compoziția urinei, cum ar fi creșterea excreției de calciu, acid uric sau oxalat și scăderea excreției de citrat, cu consecința formării de calculi. În cele din urmă, nu trebuie neglijată posibila prezență a unei infecții urinare, care poate complica grav boala. Calculoza renală tinde de obicei să recidiveze, iar în cazul formării de calculi idiopatici există o probabilitate de 40-50% de recidivă după primul caz în decurs de 5 ani. Recidiva datorată calculilor secundari unor boli sistemice precum cistinuria, hiperoxaluria primară sau hiperparatiroidismul primar este mult mai frecventă.
Care sunt simptomele?
Utilizarea pe scară largă a ecografiei în calculoza urinară face posibilă diagnosticarea bolii într-un stadiu complet asimptomatic. Manifestarea clinică inițială a nefrolitiazei este colica renală sau colica renală-ureterală, care rezultă din obstrucția tractului urinar. Simptomul principal este durerea colică persistentă, mai întâi în partea laterală și apoi iradiind în zona inghinală. Durerea poate fi însoțită de greață și vărsături. Calculii renali pot fi, de asemenea, asociați cu modificări ale sumarului de urină, cum ar fi, de obicei, prezența sângelui în urină, uneori până la macrohematurie.
· durere
· hematurie
Cum se diagnostichează?
Ecografia rămâne metoda de diagnostic de prim nivel și poate depista semnele indirecte sau directe ale calculilor din tractul urinar. Combinarea cu radiografia abdominală îi sporește acuratețea și poate adăuga, de asemenea, informații importante cu privire la faptul dacă calculul este radioopac sau nu. Cu toate acestea, cea mai precisă examinare este o tomografie computerizată (chiar și la o intensitate scăzută a radiațiilor), care poate fi necesară pentru stabilirea diagnosticului.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Prevenirea calculilor renali recurenți se bazează pe o abordare specializată corespunzătoare, care urmărește să identifice factorii dietetici și modificările în compoziția urinei care pot duce la formarea de calculi renali. Se stabilește apoi necesitatea unei terapii medicamentoase și se prescrie o dietă adecvată pentru a preveni formarea calculilor. În cazul colicilor renale, poate fi necesară administrarea de analgezice pentru a ajuta pietrele să se retragă. Utilizarea antibioticelor poate fi necesară în cazul în care există complicații infecțioase la nivelul tractului urinar. O varietate de tratamente chirurgicale (litotripsie cu unde de șoc, tratament endoscopic sau translombar) sunt utilizate pentru a elimina calculii din tractul urinar, în funcție de mărimea, localizarea și tipul de calcul.