Cancer nazal şi al sinusurilor paranazale
Ce este?
Aceasta este o tumoare care se poate dezvolta în cavitatea nazală și în sinusurile paranazale, cum ar fi etmoidul (situat între ochi și nas), sfenoidul (situat în spatele ochilor), frontal (situat în frunte) sau maxilar (situat în maxilar). Sinusul maxilar este cel mai frecvent afectat, urmat de cavitatea nazală și de sinusul etmoidal, iar mai rar de sinusul frontal și de sinusul sfenoidal. Factorii de risc sunt în principal de natură profesională: cromul, nichelul și tratamentul cu acid izopropilic sunt corelate științific cu apariția carcinoamelor nasului și a sinusurilor paranazale, dar mai ales cu adenocarcinomul etmoidal (ITAC), care este aproape în întregime asociat cu tratamentul lemnului și al pielii. Acesta apare mai ales între 55 și 65 de ani, de două ori mai des la bărbați decât la femei. Tipurile predominante în ordinea descrescătoare a frecvenței sunt: carcinomul cu celule scuamoase, adenocarcinomul (ITAC și non-ITAC), carcinomul salivar, în special carcinomul adenoid chistic, carcinomul limfoepitelial, carcinomul nediferențiat (SNUC), carcinomul mucoepidermoid și carcinoamele neuroendocrine (SNEC), cum ar fi extesioneuroblastomul.
Care sunt simptomele?
În cazul tumorilor sinusurilor paranazale (cavitatea nazală, sinusul maxilar, etmoidul), predomină senzația de obstrucție nazală progresivă, mai ales unilaterală, picurare frecventă de sânge sau epistaxis. Uneori, boala se manifestă prin durere, modificări ale sensibilității pielii faciale, umflături faciale neregulate, vedere dublă, mobilitate inexplicabilă a dinților.
· picurare frecventă de sânge
· epistaxis
· obstrucție nazală
· umflarea neregulată a feței
· vedere dublă
· mobilitate inexplicabilă a dinților
· scăderea sau absența simțului olfactiv
· senzație de compresie în urechi
· otalgie
· secreție nazală purulentă
· dureri de cap
· ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului
Cum se diagnostichează?
Specialistul ORL efectuează o examinare amănunțită și prelevează probe de țesut din zonele suspecte sub anestezie generală (biopsie).
În plus, se recomandă o tomografie computerizată (tomografie axială computerizată) a gâtului sau un IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) cu agent de contrast pentru a examina mai bine dimensiunea tumorii și posibila implicare a structurilor adiacente și a glandelor din gât (ganglionii limfatici), iar în cazurile mai agresive se poate efectua o tomografie cu emisie de pozitroni (PET) sau o tomografie computerizată (tomografie axială computerizată) a toracelui și a abdomenului cu agent de contrast pentru a evalua organele la distanță.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În cazul în care tumora este încă mică și localizată, aceasta este îndepărtată chirurgical, care poate fi adesea efectuată radical (îndepărtarea întregii tumori), chiar și prin metode mai puțin invazive, de ex, accesul endoscopic, cu o eventuală radioterapie ulterioară, în funcție de factorii de risc inerenți acestui tip de boală.
Pe de altă parte, dacă tumora se află într-un stadiu avansat, vindecarea este încă posibilă, dar principala abordare terapeutică este o intervenție chirurgicală distructivă mai invazivă, rezecția cranio-facială, urmată de radioterapie, uneori, în cazuri selecționate, chimioterapie, în funcție de caracteristicile bolii, de riscul de revenire a tumorii, de vârsta pacientului și de alte condiții.
Dacă intervenția chirurgicală nu este posibilă din cauza extensiei bolii sau din cauza altor afecțiuni de care suferă pacientul și care contraindică intervenția chirurgicală, radioterapia poate fi încă o opțiune de tratament, poate simultan cu chimioterapia sau secvențial cu chimioterapia de inducție (chimioterapie administrată înainte de radioterapie pentru a reduce volumul bolii, urmată de radioterapie concomitentă sau chimio-radioterapie).
În cazul unei boli progresive care implică alte organe (metastatice), este posibil ca obiectivul să nu mai fie vindecarea, ci evoluția cronică a bolii cu chimioterapie, în timp ce radioterapia va fi administrată pentru a trata zonele simptomatice sau zonele cu risc de sângerare/fracturare.