Cancer de stomac

Ce este?

Este un neoplasm malign care afectează predominantpărțile distale (antrum) și proximale (fundus) ale stomacului. 10% dintre persoanele cu gastrită atrofică cronică dezvoltă cancer gastric la 9-26 de ani de la diagnosticare. În 95% din cazuri este vorba de adenocarcinom.

Cancerul gastric se caracterizează prin degenerarea celulelor peretelui stomacal, care în stadiul local avansat se poate răspândi la ganglionii limfatici perigastrici. Cea mai frecventă formă de cancer gastric este cea glandulară (adenocarcinom), care se împarte într-o formă difuză, mai frecventă la tinerii cu grupa sanguină A, și o formă intestinală, mai frecventă la pacienții mai în vârstă și localizată de obicei în partea distală a stomacului.

Este un neoplasm frecvent, ocupând locul șase în ceea ce privește morbiditatea și patru în ceea ce privește mortalitatea. Incidența anuală în Europa este de 12-15 cazuri noi la 100.000 de persoane. Ratele de îmbolnăvire și de mortalitate au scăzut în ultimii ani, în special în țările mai dezvoltate, datorită îmbunătățirii condițiilor de viață și a creșterii consumului de fructe, legume și vitamine proaspete în alimentație, precum și a unui tratament medical și chirurgical mai adecvat. În prezent, se înregistrează o creștere a incidenței cancerului gastric proximal (cardiac) și o scădere a incidenței cancerului gastric distal (corp-antral).

Au fost identificați o serie de factori de risc pentru cancerul gastric. Acestea includ:
- Infecția cu Helicobacter pylori: acest microorganism determină o inflamație cronică a mucoasei gastrice și scăderea ulterioară a secreției de suc gastric. Ca urmare, se dezvoltă gastrita atrofică cronică și, ulterior, metaplazia intestinală, care poate fi considerată precanceroasă. Infecția cu HP reduce, de asemenea, absorbția vitaminei C, a cărei valoare în plasma sanguină tinde să scadă, rezultând un factor de predispoziție pentru apariția cancerului de stomac. Prin urmare, pentru prevenirea primară a cancerului gastric este important ca HP, atunci când este diagnosticat, să fie eliminat. Cu toate acestea, doar un procent foarte mic de pacienți cu gastrită cronică atrofică și infecție cu Helicobacter pylori dezvoltă cancer. Astfel, Helicobacter pylori trebuie considerat doar unul dintre factorii de risc, deoarece acest tip de neoplasm este rezultatul acțiunii combinate a mai multor factori diferiți, care nu sunt toți cunoscuți.

  • factori alimentari: consumul de alimente gătite în așa fel încât să fie parțial carbonizate și consumul excesiv de carne roșie contribuie la apariția cancerului de stomac;
  • fumatul și abuzul de alcool;
  • intervenții chirurgicale anterioare de rezecție a stomacului;
  • anemia pernicioasă (datorată carenței de vitamina B12);
  • boala Menetrier (secreție insuficientă de suc gastric);
  • polipi gastrici.

Care sunt simptomele?

Simptomele cancerului de stomac nu sunt specifice și depind de stadiul în care se află boala. Acesta este unul dintre motivele pentru care diagnosticul în țările occidentale este adesea întârziat. În cazurile incipiente, simptomele pot fi absente sau poate exista dispepsie sau disfagie. În cazurile neglijate, cu dureri epigastrice (de obicei sub formă de arsuri postprandiale), oboseală, anorexie, sarcofobie (refuzul de a mânca carne), digestie deficitară, scădere în greutate, vărsături repetate, se recomandă insistent asistență medicală. Un simptom tardiv, de obicei o manifestare a unei complicații, este hemoragia, care se poate manifesta prin vărsături sângeroase (sânge roșu aprins sau de culoarea cafelei) sau prin eliminarea de scaune de culoarea gudronului sau a sângelui mai mult sau mai puțin digerat (melenă).

  • durere epigastrică
  • oboseală
  • anorexie
  • sarcofobie
  • maldigestie
  • pierdere în greutate
  • vărsături repetate
  • hemoragie
  • vărsături hematemice
  • melenă
  • sânge ocult fecal

Cum se diagnostichează?

Studiile care sunt necesare pentru a determina nivelul de răspândire a bolii și, prin urmare, pentru a alege terapia cea mai adecvată, sunt:

  • gastroduodenoscopia esofagiană (EGDS): este un studiu esențial pentru diagnostic, deoarece permite vizualizarea leziunii, prelevarea unei biopsii, determinarea prezenței factorilor de risc, cum ar fi starea precanceroasă (metaplazie intestinală, displazie), urmărirea evoluției în timp (studiul este de fapt ușor de repetat) și efectuarea unei intervenții chirurgicale de rezecție endoscopică atunci când tumorile se află într-un stadiu incipient. Completarea stadializării include tomografia axială computerizată (CT) a toracelui și a întregului abdomen și, în unele cazuri, ecoendoscopia și laparoscopia diagnostică cu lavaj peritoneal cu detectarea STM pentru a exclude carcinoza peritoneală. Metastazele sunt depistate prin ecografie abdominală, CT toracic și abdominal întreg sau IRM abdominal, precum și prin scintigrafie scheletală sau IRM cerebral dacă există simptome neurologice suspecte de metastaze cerebrale;
  • ecografie endoscopică: ecografia de contact a peretelui gastric în timpul EGDS, un examen necesar pentru a determina mai bine gradul de infiltrare a tumorii în peretele gastric (stadiul T), prezența ganglionilor limfatici perigastrici anormali (stadiul N) și pentru a determina orice infiltrare a organelor vecine (cum ar fi pancreasul);
  • tomografie computerizată: pentru diagnosticarea metastazelor limfatice sau parenchimatoase la distanță (ficat, plămâni);
  • laparoscopie: introducerea unei camere video în cavitatea abdominală pentru a evalua prezența unor localizări secundare în peritoneu.
Citiți mai multCitiți mai puțin

Examinări recomandate

Cum se tratează?

Sunt posibile mai multe metode de tratament. Combinația lor și ordinea de aplicare sunt determinate de stadiul bolii.

Tratamentul endoscopic: această opțiune este posibilă doar în unele cazuri de cancer de stomac precoce, în care riscul de metastaze la nivelul ganglionilor limfatici este zero sau aproape de zero.

Tratamentul chirurgical: intervenția chirurgicală rămâne principala metodă de tratament al cancerului de stomac și este obligatorie în cazul formelor avansate nonlocale și în absența metastazelor la distanță. În formele local avansate, intervenția chirurgicală se efectuează după chimioterapia neoadjuvantă (preoperatorie). Alegerea tipului de intervenție chirurgicală (gastrectomie subtotală sau gastrectomie totală) depinde de localizarea și extinderea bolii. Ablația stomacului sau a unei părți a acestuia trebuie întotdeauna combinată cu îndepărtarea atentă a ganglionilor limfatici locoregionali. În ultimii ani, s-a îmbunătățit tehnica gastrectomiei laparoscopice, care nu necesită incizii chirurgicale mari și, prin urmare, permite o spitalizare mai scurtă, mai puțină durere postoperatorie și o revenire mai rapidă la alimentație și la viața socială.

Chirurgie paliativă: în unele cazuri de stenoză pilorică se efectuează o operație laparoscopică de gastro-entero-anastomoză.

Paliația endoscopică: se realizează ca alternativă la intervenția chirurgicală prin instalarea endoscopică de endoproteze autoexpansibile sau prin tratament cu laser, în cazurile de obstrucție pilorică, pentru a permite pacientului să se alimenteze.

Chimioterapia: evoluția chirurgiei a progresat mână în mână cu evoluția chimioterapiei. Apariția unor noi medicamente anticancerigene, mai eficiente și cu mai puține efecte secundare, a dus la utilizarea lor în tratamentul cancerului de stomac. Se pot distinge trei metode diferite de tratament:

  • chimioterapia neoadjuvantă: este un tratament cu medicamente anticancerigene înainte de intervenția chirurgicală. Se utilizează în cazurile de tumori local avansate, iar scopul său este de a reduce volumul neoplasmului și, prin urmare, de a asigura o mai bună radicalitate oncologică a intervenției chirurgicale, precum și de a reduce riscul de recidivă și de a crește rata de supraviețuire;
  • chimioterapie adjuvantă: este un tratament postoperator cu medicamente antitumorale, care vizează reducerea riscului de recidivă a bolii și, astfel, îmbunătățirea supraviețuirii pe termen lung. În cazul bolii metastatice, se efectuează doar chimioterapie, mai mult sau mai puțin combinată cu un anticorp monoclonal anti-HER2 (Trastuzumab) dacă HER2 pozitiv, care are ca scop creșterea supraviețuirii globale, a supraviețuirii fără progresie și fără simptome asociate bolii și îmbunătățirea calității vieții;
  • chimioterapie intraperitoneală: administrarea de medicamente anticancerigene în cavitatea peritoneală pentru a reduce riscul de recidivă peritoneală a cancerului de stomac;

Radioterapie: în stadiile pT3-4, N+ și/sau în cazul marjelor de rezecție pozitive, este indicată radioterapia postoperatorie, asociată cu chimioterapia. La pacienții inoperabili, se poate lua în considerare tratamentul exclusiv chimio-radioterapic.

Citiți mai multCitiți mai puțin

Proceduri recomandate

Unde o tratăm?

La Grupul San Donato,",puteți găsi specialiști în Cancer de stomac specialists at these departments:

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.