Refluxul gastroesofagian: cauze și remedii

Boala de reflux gastroesofagian (GERD) este setul de simptome și complicații cauzate de creșterea conținutului gastric în esofag.

Trecerea dintre esofag și stomac este reglată de prezența unei regiuni anatomice și funcționale complexe numită joncțiunea esofago-gastrică, care acționează ca o valvă adevărată. La persoanele sănătoase, această zonă de înaltă presiune permite tranzitul alimentelor către stomac și limitează creșterea conținutului de acid/bilă.

Pe tot parcursul zilei, în special după mese, oricine experimentează episoade ocazionale de reflux „fiziologic”, care rămân complet asimptomatice și fără consecințe. Cu toate acestea, atunci când aceste evenimente se intensifică în cantitate sau durată, pacientul poate prezenta durere, cauzată de activarea terminațiilor nervoase, iar mucoasa esofagiană poate fi deteriorată, mai mult sau mai puțin reversibil.

În cele mai multe cazuri, boala de reflux gastroesofagian este paucisimptomatică și poate fi ținută sub control prin simple ajustări ale stilului de viață și dietei și/sau prin tratament medical. Cu toate acestea, într-un procent mic de cazuri, este necesară o încadrare mai largă a diagnosticului.

Simptomele tipice includ:

• arsuri, o senzație de arsură simțită în regiunea superioară a stomacului și în spatele sternului, uneori cu radiații spre posterior și durere interscapulară. Această simptomatologie este similară cu cea a infarctului cardiac, astfel încât, în primul rând, este întotdeauna necesar să se excludă problemele cardiologice;
• regurgitarea, descrisă ca percepția creșterii conținutului gastric în gură, rezultând un gust amar.

Există, de asemenea, un spectru larg de simptome „atipice”, care sunt adesea dificil de diagnosticat și tratat, inclusiv:

• tuse uscată;
• halitoză;
• astm;
• disconfort în gât;
• răgușeală;
• laringită.

Corpul nostru este echipat cu diferite sisteme de apărare pentru a contracara refluxul, dar atunci când echilibrul delicat dintre factorii de protecție și cei favorizanți este perturbat, apare această afecțiune.

Cea mai frecventă cauză a bolii de reflux gastroesofagian este pierderea funcției efectuate de bariera gastroesofagiană, care, la rândul său, se datorează unui defect structural, ducând la creșterea producției de acid sau modificări ale motilității esofagiene.

Alți factori favorizanți sau agravanți includ:

• creșterea presiunii în abdomen, în principal din cauza obezității, constipației, problemelor respiratorii, muncii sau activităților sportive;
• sarcina;
• poziția de supinație;
• hernia hiatală, care apare în asociere cu boala de reflux gastroesofagian în aproximativ jumătate din cazuri. În acest caz, o parte a stomacului ajunge din abdomen în piept, slăbind acțiunea defensivă a valvei sfincterului esofagian inferior și stimulând creșterea conținutului gastric în esofag.

Este esențial să nu subestimați refluxul și complicațiile sale, deoarece mucoasa esofagului, în timpul expunerii materialului acid/biliar, activează o serie de mecanisme defensive care determină celulele să sufere modificări, un fenomen denumit în jargonul medical „metaplazie”.

Cea mai gravă expresie a acestui fenomen este așa-numitul „esofag Barrett”, o leziune care predispune la evoluția în cancer esofagian.

Doar simptomele nu sunt suficiente pentru a pune un diagnostic de GERD, dar sunt utile pentru suspectarea acesteia. Prin urmare, trebuie să le raportați medicului pentru a efectua toate investigațiile necesare.

Pentru a defini boala de reflux gastroesofagian și gradul său de gravitate, este indicat să se efectueze:

• o radiografie de tranzit esofagian, un studiu radiologic pentru a vizualiza tractul gastrointestinal superior prin administrarea unui agent de contrast pe cale orală;
• esofagogastroduodenoscopie, efectuată cu ajutorul unui endoscop flexibil pentru a evalua direct morfologia joncțiunii esofago-gastrice, pentru a evalua mucoasa esofagului și pentru a preleva biopsii dacă este necesar;
• impedansmetrie a pH-ului, prin care, timp de 24 de ore, o sondă subțire este plasată transnazal și poate să calculeze numărul, tipul și amploarea refluxurilor;
• manometria esofagiană de înaltă rezoluție, prin intermediul unei sonde subțiri transnazale echipate cu senzori speciali, permite studiul motilității esofagului și a sfincterului esofagian inferior.

Prima abordare este adoptarea unor norme comportamentale și dietetice simple:

• menținerea unei greutăți normale sau scăderea în greutate la pacienții cu IMC (indice de masă corporală) > 25;
• o pauză de 2-3 ore după masă înainte de a merge la culcare și poziție de somn cu capul ridicat;
• evitarea meselor mari, bogate în grăsimi, care favorizează extinderea gastrică;
• evitarea sau cel puțin limitarea consumului de alimente picante și băuturi care conțin ciocolată, cofeină sau zahăr, băuturi carbogazoase și alcool;
• evitarea activităților sportive care duc la creșterea presiunii intraabdominale (de exemplu, ridicarea de greutăți);
• menținerea unui tranzit intestinal regulat;
• renunțarea la fumat.

Tratamentul medical este necesar la pacienții care nu beneficiază de ajustări zilnice. Printre diferitele categorii de medicamente, cele mai populare și bine tolerate sunt așa-numiții „inhibitori ai pompei”, care acționează asupra producției de acid de către peretele stomacului.

Alte categorii de medicamente care pot fi utilizate, inclusiv în combinație, sunt „antiacidele” care au funcția de neutralizare a acidului gastric și „prokineticele” care cresc mobilitatea pereților esofagului și stomacului favorizând golirea lor.

Atunci când cele două abordări terapeutice anterioare au fost ineficiente, se recomandă o examinare chirurgicală gastroenterologică.

Nu toți pacienții cu GERD sunt candidați pentru intervenție chirurgicală: în general, intervenția chirurgicală este propusă pacienților tineri cu speranță de viață lungă, în cazuri de intoleranță sau nerespectare a tratamentului medical sau în prezența herniilor hiatale voluminoase.

Cu toate acestea, este necesar să se evalueze cu atenție fiecare caz și să se planifice abordarea adecvată pacientului individual după ce acesta a făcut toate investigațiile indicate.

Chirurgia pentru GERD se numește „fundoplicatură” sau intervenție plastică antireflux și are ca scop restabilirea barierei antiacid care funcționează defectuos. Aceasta este o procedură chirurgicală pe termen scurt, de obicei efectuată cu o tehnică minim-invazivă și, de obicei, necesită câteva zile de spitalizare. Variantele tehnicii pentru această intervenție chirurgicală sunt alese în funcție de caracteristicile individuale ale pacientului și de preferințele chirurgului.

Chirurgia oferă rezultate bune de calitate a vieții prin controlul bun al simptomelor tipice de reflux și prevenirea complicațiilor, cum ar fi esofagita gravă, ulcere esofagiene și stenoză, sângerare și leziuni precanceroase.