Cercetare, Covid-19, Virologie
05-04-2024
Călătorie în centrul virusului: cum arată SARS-CoV-2
Data publicării: 07-04-2021
Actualizare la: 01-03-2023
Subiect: Covid-19
Durată de citire estimată: 1 min.
Autor articol
Eufemia PutortiRedactor medical
Guido PoliRedactor medical
Elisa VicenziEditor și traducător
Viktoryia Luhakova„Coronavirus” este o mare familie de virusuri despre care se știe că provoacă boli ce merg de la răceala comună la afecțiuni mai grave precum Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și Sindrom Respirator Acut Sever (SARS).
Coronavirusurile au fost identificate la mijlocul anilor 1960 și se știe că infectează oameni și câteva animale (inclusiv păsări și mamifere).
În decembrie 2019, un nou virus ce aparține acestei familii, numit SARS-CoV-2, a fost izolat în Wuhan, China. Secvența virală a acestui nou Coronavirus are o omologie de aproximativ 76% comparativ cu virusul ce a provocat pandemia SARS în 2002/2003, așadar cele două virusuri sunt foarte asemănătoare. Cum este alcătuit acest virus? Ce structură are?
Structura „noului Coronavirus”
Pentru a-i analiza structura vom utiliza următoarea ilustrație, ce prezintă un virion (o particulă infecțioasă virală unică) complet și în secțiune.
Coronavirusurile au o morfologie rotunjită și dimensiuni de 100-150 nm în diametru (de aproximativ 600 de ori mai mic decât diametrul unui fir de păr uman!).
Începând de la stratul cel mai exterior și progresând treptat către interiorul virusului, este posibil să observăm mai multe componente:
- Glicoproteina S („spike”): virusul prezintă proiecții pe suprafață, cu o lungime de aproximativ 20 nm. Aceste proiecții sunt alcătuite din glicoproteina S (de la „spike”). Trei glicoproteine S unite alcătuiesc un trimer; trimerii acestei proteine alcătuiesc structurile care, luate în ansamblu, seamănă cu o coroană ce înconjoară virionul. Principalele diferențe dintre acest nou Coronavirus și virusul SARS par a fi localizate chiar în această proteină spike. Glicoproteina S este cea ce determină specificitatea virusului pentru celulele epiteliale ale tractului respirator: de fapt, modelul tridimensional sugerează că SARS-CoV-2 poate lega receptorul ACE2 (enzima 2 de conversie a angiotensinei), exprimată de celulele capilarelor din plămâni
- Proteina-M: proteina membranară (M) traversează învelișul ce interacționează cu virionul cu complexul proteic ARN
- Dimer hemaglutinină esterază (HE): acest înveliș proteic, mai mic decât glicoproteina S, joacă un rol important în timpul fazei de eliberare a virusului în interiorul celulei gazdă
- Proteina E: expresia acestei proteine ajută glicoproteina S (drept urmare, virusul) să se atașeze de membrana celulei țintă
- Învelișul: este învelișul virusului, constând dintr-o membrană pe care virusul o „moștenește” de la celula gazdă după infectare
- ARN și proteina N: genomul Coronavirusului este alcătuit dintr-un singur lanț ARN cu polaritate intens pozitivă (De la 27 la 32 kb la diferite virusuri); nu sunt cunoscute virusuri cu ARN de dimensiuni mai mari. ARN-ul dă naștere la 7 proteine virale și este asociat cu proteina N, ce îi crește stabilitatea