Ecografia sistemului urinar

Ce este?

Ecografia este tehnica primară de investigație în analiza tractului urinar la pacienții cu tulburări urologice. Este o metodă non-invazivă, nedureroasă și fără efecte secundare ce nu necesită utilizarea substanțelor de contrast sau a radiației ionizante, așadar este adecvată în pediatrie și în timpul sarcinii. Reprezintă, de asemenea, o opțiune validă de diagnostic pentru pacienții cu alergie la substanța de contrast sau care au rinichii afectați și nu pot filtra substanța de contrast.

Utilizarea ecografiei tradiționale a fost amplificată de Dopplerul color, ce permite vizualizarea în culori a vascularizării unui organ și, cu Doppler, a tipului de flux sanguin în aceeași zonă. La nivel renal, este posibilă studierea vascularizării organului, cu patologii conexe (precum stenoza arterei renale) și a maselor renale posibile (un parametru deosebit de important ce indică natura masei și în îndrumarea pacientului către investigații diagnostice mai aprofundate, precum CT sau RMN abdominal).

Când este indicată această examinare?

Se indică studiul ecografic al sistemului urinar la pacienții ce prezintă istoric de infecții recurente, macrohematurie, istoric de urolitiază (pietre la nivelul tractului urinar), insuficiență renală, colică lombară sau tulburări urinare majore.

Ecograful poate fi utilizat pentru măsurarea dimensiunii rinichilor individuali, pentru studierea amplasării și morfologiei lor, a grosimii parenchimale și a diferențierii cortico-medulare. Ecografia renală reprezintă un examen esențial pentru diferențierea structurilor ce conțin lichid (chisturi renale) de mase solide.

Este util în special pentru studiul hidroureteronefrozei (ce înseamnă o dilatare a cavităților excretoare ale rinichiului și ureterei) și diagnosticarea pietrelor radioopace și radiotransparente, ce se prezintă ca structuri hiperecogene cu un con posterior de umbră, o caracteristică tipică a structurilor dense ce nu pot fi traversate de raza ecografică. Prin ecografie se poate studia și sistemul excretor inferior, în special vezica urinară. Ecografia vezicii urinare este utilizată pentru diagnosticarea malformațiilor, diverticulelor sau pietrelor și pentru evaluarea reziduului post-micțional. Pentru creșterea nivelului de precizie al metodei pentru identificarea leziunilor vegetative suspecte, este util ca pereții vezicii urinare să fie destinși în momentul examinării. De asemenea, este posibilă efectuarea unei evaluări morfologice a prostatei și evaluarea dimensiunii acesteia (acest parametru este deosebit de important la pacienții ce acuză dureri la urinare).

Citiți mai multCitiți mai puțin

Cum se execută?

Examenul necesită aparatură ecografică avansată, echipată cu sondă convexă și ce oferă posibilitatea observării fluxului sanguin sub forma imaginilor colorate, cu ajutorul fenomenului fizic numit „efectul Doppler”. Examenul este efectuat cu pacientul în poziție culcat. Pentru a vizualiza mai bine tractul excretor superior, este posibil ca pacientul să fie rugat să stea în poziții diferite (pe o parte, pe cealaltă parte, pe burtă) sau să își țină respirația. Pentru a evalua mai bine pereții vezicii, este utilă destinderea vezicii la momentul examinării.

Contraindicații

Cu toate acestea, această metodă prezintă câteva limitări, precum prezența barierelor anatomice (conținutul intestinelor, structurile osoase) în fața trecerii ultrasunetelor; vezica este explorată în mod adecvat cu ajutorul acestei tehnici doar dacă este golită în mod corespunzător. Ureterele pot fi explorate doar în tracturile proximal și juxtavezical atunci când sunt dilatate. În cele din urmă, este o metodă unde acuratețea diagnostică este în strânsă legătură cu capacitatea și experiența medicului și cu caracteristicile dispozitivului.

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.