Tumori overiane epiteliale
Ce este?
Este cel mai frecvent dintre cancerele care încep la nivelul ovarului.
Neoplasmele epiteliale ovariene pot afecta toate vârstele, dar sunt mai frecvente la vârste înaintate.
Există mai mulți factori de risc pentru acest neoplasm:
Genetic: prezența unei mutații în genele BRCA1/BRCA2, care predispun, de asemenea, la un risc crescut de cancer de sân;
Factori de mediu: a fost descrisă o asociere cu expunerea la azbest și talc, abuzul de alcool, obezitatea și o dietă bogată în grăsimi.
Pe de altă parte, multiparitatea, alăptarea și utilizarea prelungită a contraceptivelor orale reduc riscul de apariție a cancerului ovarian de-a lungul vieții.
Care sunt simptomele?
Până în prezent, nu există un screening pentru depistarea precoce a cancerului ovarian. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor (60-70%), acesta este diagnosticat în fază avansată. În fazele incipiente, nu există simptome specifice, cu excepția prezenței unei mase anexe pelviene mono- și/sau bilaterale, descoperite de obicei în timpul unui control ginecologic și/sau abdominal de rutină. În stadiile avansate, cel mai frecvent simptom este prezența ascitei (acumularea de lichid în cavitatea peritoneală). Răspândirea carcinomului ovarian este în esență intraabdominală, cu implicarea peritoneului, a omentului și, uneori, a intestinului.
- masa pelviană
- creșterea circumferinței abdominale
- ascite
- dureri abdominale
- obstrucție intestinală
- dificultăți de respirație
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul se face prin examen ginecologic și ecografie transvaginală sau transabdominală. Testele hemochimice utile în diagnosticul cancerului ovarian epitelial includ markerii tumorali (CA125, HE4, CA19-9, CEA). În cazul în care există o suspiciune de cancer ovarian, se solicită, de asemenea, o tomografie computerizată a toracelui și a abdomenului și, în prezența ascitei sau a revărsatului pleural, se poate efectua un examen citologic al lichidului drenat. Diagnosticul trebuie să fie confirmat prin laparoscopie diagnostică și examen histologic definitiv, care permit o stadializare chirurgicală adecvată. Stadiul bolii în momentul diagnosticării este principalul factor de prognostic în cazul cancerului ovarian și este cel care orientează tratamentul adecvat.
Până în prezent, cancerul ovarian este clasificat în conformitate cu clasificarea FIGO în 4 stadii diferite:
- Stadiul I: Tumora limitată la ovare.
- Stadiul II: Tumoare care implică unul sau ambele ovare și/sau trompe, cu extensie pelviană.
- Stadiul III: Tumoare care implică peritoneul în afara pelvisului și/sau metastaze la ganglionii limfatici retroperitoneali.
- Stadiul IV: Metastaze la distanță.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Este esențial ca tratamentul cancerului ovarian să fie efectuat în centre de referință pentru această patologie. Tratamentul cancerului ovarian este în principal chirurgical și chimioterapeutic. Scopul intervenției chirurgicale este de a îndepărta toată boala vizibilă macroscopic pentru a obține o citoreducere optimă. De fapt, s-a demonstrat că unul dintre principalii factori de prognostic este reprezentat de tumora reziduală după intervenția chirurgicală efectuată la diagnostic: prognosticul este mai favorabil la pacientele care realizează o citoreducere optimă. În cazul în care distribuția bolii sau starea pacientului nu permite îndepărtarea tuturor localizărilor, este posibil să se efectueze un tratament chimioterapic în primă instanță (chimioterapie neoadjuvantă) și să se treacă la intervenția chirurgicală după cel puțin 3 cicluri de chimioterapie. În mod obișnuit, intervenția chirurgicală presupune îndepărtarea tractului genital, a omentului și a tuturor metastazelor peritoneale și ganglionare. Pentru a obține o citoreducere optimă, pot fi indispensabile rezecții intestinale mai mult sau mai puțin extinse, splenectomii și peritonectomii. Tratamentul chirurgical, oricât de adecvat ar fi, necesită întotdeauna completarea cu chimioterapie Singura excepție este stadiul I A G1-G2 al tumorilor ovariene, determinat corect. Chimioterapia este indicată în cazuri selecționate, pe baza stadiului, a gradului și a histotipului tumoral. În stadiile incipiente, există posibilitatea unei intervenții chirurgicale conservatoare în cazul păstrării fertilității la femeile tinere cu posibilă radicalizare după sarcină. Medicamentele chimioterapice de elecție în tratamentul cancerului ovarian în primă instanță sunt Taxol și Carboplatin. Peculiaritatea carcinomului ovarian este tendința de recidivă: caracteristicile recidivei permit evaluarea unei căi chirurgicale sau chimioterapeutice. Chimiosensibilitatea și alegerea largă a medicamentelor chimioterapeutice au făcut din cancerul ovarian o boală cronică ce poate conviețui cu pacienta chiar și pentru perioade foarte lungi de timp cu o bună calitate a vieții. Cercetarea pentru acest tip de tumoare este foarte activă, ceea ce a dus în ultimii ani la aprobarea unor noi medicamente „inteligente”, printre care bevacizumab și inhibitorii PARP utilizați în tratament și ca terapie de întreținere care permit îmbunătățirea supraviețuirii pacientelor chiar și în stadii avansate.