Tumori ale coloanei vertebrale

Ce este?

Osul reprezintă al treilea loc de localizare metastatică după plămân și ficat. Coloana vertebrală este cel mai frecvent sediu al tumorilor osoase secundare. Metastazele reprezintă 90% din serii, restul de 10% rămânând la tumorile primare ale coloanei vertebrale. Tumorile primare ale coloanei vertebrale se împart în benigne și maligne. Benignele includ osteomul osteoid, osteoblastomul, chistul osos anevrismal, tumora cu celule gigantice. Osteomul osteoid și osteoblastomul sunt cele mai frecvente histotipuri. Tumorile maligne includ condrosarcomul, cordomul, sarcomul lui Ewing și osteosarcomul. Acesta din urmă reprezintă cel mai frecvent sarcom și reprezintă între 3 și 15 % din toate tumorile primare ale coloanei vertebrale. Cele mai frecvente histotipuri de metastaze sunt: mielom multiplu, mamar, de sân, de prostată, tiroidian, pulmonar, vezical, renal, melanom/colorectal. Coloana vertebrală toracică este cea mai frecventă localizare a afectărilor (70 %), urmată de coloana lombară (20 %) și de coloana cervicală cu sacrum (10 %). Corpul vertebral este implicat în 80% din cazuri, elementele posterioare fiind afectate în 20%. Majoritatea metastazelor sunt osteolitice (95%), sânul și prostata au și varianta osteoblastică.

Care sunt simptomele?

Prezentarea clinică a afectării tumorale a coloanei vertebrale constă în: durere, simptome neurologice, instabilitate mecanică și defomitate vertebrală. Există trei tipuri de durere: durere locală datorată întinderii periostale sau inflamației cauzate de creșterea tumorală; durere radiculară cauzată de impingementul rădăcinilor nervoase din cauza compresiei tumorale; durere mecanică asociată cu colapsul vertebral. Simptomele neurologice constau în tulburări de sensibilitate, tulburări motorii și tulburări sfincteriene. Instabilitatea mecanică datorată metastazelor vertebrale reprezintă o indicație pentru stabilizarea chirurgicală. Cel mai frecvent scor de evaluare a stabilității coloanei vertebrale este scorul de instabilitate neoplazică spinală (SINS); componentele SINS sunt: localizarea (0-3), durerea (0-3), leziunea osoasă (0-2), alinierea radiografică a coloanei vertebrale (0-4), colapsul corpului vertebral (0-3), implicarea posterolaterală a elementelor vertebrale (0-3). Leziunile metastatice ale coloanei vertebrale cu un SINS scăzut (0-6) sunt în general considerate stabile, în timp ce un SINS ridicat (13-18) sugerează o instabilitate care este probabil să necesite stabilizare chirurgicală. Scolioza dureroasă la un adolescent este puternic sugestivă pentru osteom osteoid sau osteoblastom.

Cum se diagnostichează?

Diagnosticul utilizează radiologia convențională asociată cu biopsia. Radiografia poate detecta dacă leziunea este osteolitică sau osteoblastică și evidenția o fractură patologică a vertebrei, CT este de obicei efectuată pentru a vizualiza vasele și vascularizația tumorii și a țesuturilor reactive. În cazul tumorilor osoase, arată extinderea tumorii în vertebre, extinderea tumorii în compartimentele țesuturilor moi și în spațiile extracompartimentale și relația acesteia cu pachetul vascular și cu viscerele. CT este superioară IRM în ceea ce privește evidențierea țesuturilor mineralizate. CT este, de asemenea, utilă în demonstrarea efectului radiațiilor sau al chimioterapiei sau al recidivei locale după o rezecție a coloanei vertebrale. IRM este la fel de util ca și CT pentru studiul local al leziunilor vertebrale. În general, IRM este superioară CT în studierea țesuturilor moi, a măduvei osoase și a coloanei vertebrale. IRM este, de asemenea, esențial în demonstrarea efectelor chimioterapiei sau radioterapiei și în monitorizarea recidivelor locale după o intervenție chirurgicală. Angiografia evidențiază vascularizația patologică, iar embolizarea arterială selectivă a devenit un instrument indispensabil pentru a reduce sângerarea intraoperatorie. De asemenea, este important să se evidențieze prezența arterei lui Adamkiewicz. Scanarea osoasă și PET sunt importante pentru a localiza leziunea și  pentru a diferenția tumorile de bolile infecțioase. Testele de laborator sunt importante pentru diagnosticarea mielomului multiplu (proteină monoclonală), osteosarcomului (fosfatază alcalină serică) și sarcomului Ewing (lactat dehidrogenază). Indicarea și executarea biopsiei necesită cunoașterea diagnosticului clinico-imagistic, a patologiei și a tratamentului tumorilor osoase și ale țesuturilor moi. Deoarece toate țesuturile potențial contaminate de celule tumorale ar trebui să fie incluse pe scară largă în îndepărtarea chirurgicală definitivă, abordarea biopsiei ar trebui plasată de-a lungul liniei inciziei care va fi folosită pentru operație. Decizia principală în planificarea biopsiei este dacă se va efectua biopsia cu ac fin, biopsia cu trocar, biopsia incizională sau biopsia excizională. Biopsia cu ac fin este cea mai puțin traumatică și este mai puțin probabil să contamineze planurile tisulare. Are cea mai mare incidență de fals negativ. Este utilizată în principal în tumorile țesuturilor moi, în recidive locale sau metastaze, în depistarea între tumoră și infecție. Biopsia cu trocar, deși este puțin traumatizantă, poate provoca ocazional hematom cu potențial de contaminare a planurilor tisulare. Permite obținerea a mai mult material de analizat decât biopsia cu ac fin. Incidența falsurilor negative este scăzută. Biopsia incizională este indicată în cazurile dificile, în care se dorește un studiu histologic detaliat pe specimene mari și obținerea de material pentru studii speciale, precum și în cazurile în care biopsia cu ac fin, cu trocar a fost neclară. Biopsia incizională trebuie să urmeze reguli foarte precise și o tehnică meticuloasă. Biopsia excizională poate fi luată în considerare doar pentru afecțiuni al căror tipar radiografic este patognomonic, de exemplu osteomul osteoid. Și în acest caz trebuie să se urmeze reguli precise și o tehnică meticuloasă.

Citiți mai multCitiți mai puțin

Cum se tratează?

Scopul tratamentului tumorilor primare ale coloanei vertebrale este o rezecție în bloc cu scopul de a obține „margini histologice sigure” pe unul sau mai multe niveluri, în funcție de extinderea tumorii. Reconstrucția vertebrală anterioară poate fi obținută cu o cușcă de carbon sau de titan umplută cu os autolog și omolog puternic conectat la un sistem stabil de stabilizare posterioară stabil (șuruburi și tije). Îmbunătățirea tratamentelor medicale (chimioterapie și/sau radioterapie) în tratamentul cancerului primar a dus la o creștere a supraviețuirii medii a pacientului oncologic cu o creștere a nevoilor funcționale. Acest lucru a dus la tratarea leziunilor metastatice vertebrale nu numai cu intervenții paliative, ci, în cazuri selecționate, cu intervenții curative, anterior apanajul doar al tumorilor primitive. Intervențiile paliative includ: stabilizarea și decompresia pentru controlul durerii, instabilitatea mecanică și prevenirea sau tratamentul leziunilor neurologice; vertebroplastia sau termoablația; chiuretajul sau corporectomia. Decizia în aceste cazuri este adesea luată de o echipă multidisciplinară (oncolog, radioterapeut, ortoped) pentru a evalua alegerea potrivită pentru fiecare pacient.

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.