Sindromul colonului iritabil (IBS)
Ce este?
Sindromul colonului iritabil (IBS) este o tulburare funcțională a tractului digestiv caracterizată prin dureri abdominale cronice și modificări ale funcției tractului intestinal. Doar o mică parte dintre persoanele afectate au nevoie de îngrijiri medicale. Aproximativ 40% dintre persoanele care îndeplinesc criteriile de diagnosticare nu primesc un diagnostic oficial. IBS este cauza unei creșteri progresive a costurilor cu asistența medicală și a doua cea mai frecventă cauză de absenteism. De asemenea, este adesea asociat cu alte boli, inclusiv fibromialgia, sindromul oboselii cronice, boala de reflux gastroesofagian, dispepsia funcțională, durerile toracice non-cardiace și diverse tulburări psihice.
Cauze și factori de risc
IBS se caracterizează prin dureri abdominale cronice, a căror localizare și frecvență este foarte variabilă, iar ameliorarea sau deteriorarea acesteia este de obicei asociată cu evacuarea. Stresul emoțional și alimentația pot agrava simptomele. Modificările funcției intestinale pot fi diareice, constipate sau ambele, iar golirea poate fi diurnă, ne-emetică și este adesea precedată de o senzație de urgență sau de o golire incompletă.
· Durere abdominală
· Constipație și/sau diaree
· Nevoia de a defeca
· Tenesme
· Senzație de evacuare incompletă
Care sunt simptomele?
Primul pas de diagnosticare constă în excluderea oricărei patologii organice subiacente. Ulterior, având în vedere absența markerilor biologici specifici, diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice, folosind criteriile Roma IV, conform cărora IBS este definit ca fiind prezența durerii abdominale recurente cel puțin o zi pe săptămână în ultimele trei luni, legată de două sau mai multe dintre următoarele criterii: asociere cu evacuarea, o schimbare a frecvenței evacuării sau a consistenței scaunelor. În funcție de modul în care pacientul raportează tipul de scaune, se pot distinge patru subtipuri de IBS: varianta diareică, constipată, mixtă sau neclasificată.
· Excluderea patologiei organice
· Criterii Roma IV
Cum se diagnostichează?
Piatra de temelie a terapiei IBS este o relație puternică medic-pacient și continuitatea tratamentului. La pacienții cu simptome ușoare, intermitente, care nu afectează calitatea vieții, abordarea terapeutică inițială constă în schimbarea dietei și a stilului de viață. În special, se recomandă evitarea lactozei, a glutenului și a leguminoaselor, efectuarea de teste de alergie, menținerea unei diete sărace în mono-di-polizaharide și polioli fermentescibili (FODMAP) și creșterea activității fizice. În cazul în care nu se produce o ameliorare clinică, există o serie de intervenții farmacologice disponibile pentru diferite subtipuri de IBS. În cazul constipațiilor, este posibilă administrarea de fibre solubile (psyllium), polietilenglicol sau medicamente precum lubiproston, linaclotide, plekanatide și tegacerod. În cazul variantei diareice, pe lângă medicamentele antidiareice clasice (loperamidă, colestiramină), se pot folosi alosetron, spasmolitice, antidepresive triciclice în doze mici și antibiotice neabsorbabile (rifaximină). Toate aceste medicamente trebuie selectate în funcție de tipul de pacient și de răspunsul clinic, cu o mare individualizare terapeutică.