Patologiea tractului sinonazal
Ce este?
Căile nazale sunt două structuri goale simetrice divizate de un sept osteo-cartilaginos îmbinat cu niște cavități în grosimea oaselor masivului facial numite sinusuri paranazale (distingem sinusurile maxilar, frontal, etmoidal și sfenoidal) și ocupate de trei formațiuni în formă de corn numite cornete. Acestea constituie prima parte a tractului respirator, contribuind și la funcțiile de umidificare și încălzire a aerului inspirat, de percepție a mirosurilor, de apărare împotriva agenților patogeni externi, de drenaj al urechii medii și de rezonanță a vocii. Modificările anatomice și funcționale ale acestor structuri, cum ar fi devierea septului nazal, pot duce la un deficit al acestor funcții și la predispoziția la inflamații nazo-sinusale. De fapt, cele mai frecvente patologii ale acestei zone sunt cele inflamatorii, în special rinosinuzitele acute sau cronice, cu un spectru larg de simptome, gravitate și afectare a calității vieții. Cauzele acestor afecțiuni sunt variate și adesea multifactoriale, incluzând etiologii infecțioase (bacteriene, virale, fungice), alergice, disimune sau alterările anatomice deja menționate. Inflamația nazală cronică poate duce la apariția unor neoformații inflamatorii benigne numite polipi nazali, care contribuie la agravarea tabloului de obstrucție nazală.
Care sunt simptomele?
În cazurile de obstrucție respiratorie datorată unor alterări anatomice, cum ar fi devierea septului nazal, pacientul se plânge de necesitatea de a respira pe gură, de sforăit noaptea, de dificultăți în practicarea sportului; există, de asemenea, o predispoziție, tocmai din cauza capacității reduse de ventilație, la apariția unor boli inflamatorii nazosinusale. Semnele și simptomele acestora din urmă depind de tipul de patologie, precum și de calitatea și oportunitatea tratamentului lor: formele mai ușoare, cum ar fi rinosinuzita acută virală (denumită în mod obișnuit răceală), se caracterizează în general prin obstrucție respiratorie nazală, prezența unor secreții seromucoase abundente, cefalee sinusală (cu localizare în porțiunea maxilară, frontală, mediană a orbitei sau a vertexului), urechea înfundată, hiposmie (reducerea simțului olfactiv) și rinolalie (voce nazală). Formele mai severe pot duce la febră, cefalee foarte intensă, secreție nazală purulentă, eroziunea structurilor osoase și leziune sistemică. Formele neoplazice sunt caracterizate de o mare varietate de semne și simptome, care sunt, totuși, adesea complet nespecifice (obstrucție nazală, sângerări nazale recurente, limfadenopatie, etc.).
- Obstrucția respiratorie nazală
- Secreții nazale
- Secreție faringiană
- Cefalee sinusală
- Ovaţie auriculară
- Scăderea simțului olfactiv
- Febră
- Epistaxis
Cum se diagnostichează?
Primul pas pentru un diagnostic corect al patologiei nazale se bazează pe o recoltare anamnetică adecvată: episoadele anterioare, tipul, modul de apariție, durata și evoluția simptomelor, eventualele terapii deja stabilite. Este necesar să subliniem existența unor semnale de alarmă (simptome deosebit de grave, febră mare, leziune sistemică, suspiciune neoplazică) care fac ca o investigație diagnostică și terapeutică corectă să nu poată fi amânată. Examinarea obiectivă este de o importanță fundamentală și constă, în general, într-o rinoscopie anterioară și o endoscopie nazală cu ajutorul fibrelor optice, care permit evaluarea stării mucoasei, prezența secrețiilor și calitatea acestora, precum și localizarea proceselor inflamatorii sau neoplazice
Examenul radiologic de primă linie pentru majoritatea patologiilor nazo-sinusale este CT (tomografie computerizată) a masivului facial fără substanță de contrast. Folosirea substanței de contrast sau utilizarea IRM este în general limitată la cazuri individuale. Analizele de sânge pot fi orientative pentru gravitatea unui proces flogistic, în timp ce rinomanometria permite obiectivarea obstrucției respiratorii nazale și o mai bună definire a caracteristicilor sale în formele funcționale. În unele cazuri, poate fi utilă consultarea altor specialiști, de exemplu, consultarea unui specialist în alergii pentru rinita sezonieră.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul patologiei nazo-sinusale depinde de cauza și de gravitatea afecțiunii. Unele procese patologice de gravitate ușoară (răceala obișnuită) tind să se rezolve spontan și nu necesită o terapie specifică; în cazul unei modificări anatomice, cum ar fi devierea septului nazal, doar intervenția chirurgicală poate rezolva simptomul; în formele infecțioase bacteriene acute, este necesară în general terapia antibiotică, eventual în asociere cu corticosteroizi, în timp ce opțiunea chirurgicală este limitată la formele inflamatorii-infecțioase mai agresive, recidivante sau cronice; unele patologii cronice, cum ar fi rinosinuzita polipoidă, necesită tratament cu corticosteroizi topici/sistemici sau cu noi medicamente biologice (ex. g., dupilumab, mepolizumab); în fine, în cazul leziunilor neoplazice, este necesară o discuție multidisciplinară pentru a determina cel mai bun tratament, care constă în general în una sau mai multe abordări dintre cele chirurgicale, chimioterapeutice și radioterapeutice.
Cele mai frecvente intervenții chirurgicale nazo-sinusale sunt septoplastia (remodelarea septului nazal), turbinoplastia inferioară (reducerea dimensiunii cornetelor nazale) și chirurgia endoscopică funcțională a sinusurilor (functional endoscopic sinus surgery sau FESS), care constă în deschiderea obstrucțiilor sinusurilor paranazale pentru a asigura o mai bună ventilație și rezolvarea inflamației.