Leziuni nervoase traumatice
Ce este?
Leziunile nervilor periferici sunt adesea provocate de obiecte tăietoare (de ex. sticlă, cuțit, așchii de os, bisturiu) sau de alte obiecte care comprimă sau întind nervii.
În primul caz, leziunea se produce destul de repede, în timp ce în cazul compresiei (de ex, atunci când se folosește un ghips necorespunzător), efectul este mai lent și mai gradual.
Adesea, leziunea provoacă leziuni colaterale, în special la nivelul scheletului, care pot agrava leziunile nervoase.
Există anumiți factori care agravează gravitatea leziunilor nervoase; de exemplu, apropierea strânsă a anumitor nervi de anumite structuri osoase poate duce la comprimarea directă a nervului de către o structură osoasă sau la deteriorarea acestuia de către resturi osoase.
Pe de altă parte, unele structuri nervoase (cum ar fi plexul nervului brahial deasupra și sub claviculă) nu sunt foarte mobile din cauza caracteristicilor anatomice și, prin urmare, sunt mai susceptibile la leziuni cauzate de o întindere bruscă.
Care sunt simptomele?
Pacienții pot prezenta atât tulburări senzoriale, cât și lipsă de forță, variind în funcție de nervul lezat.
Cum se diagnostichează?
Se efectuează un diagnostic clinic și instrumental folosind atât metode radiologice (ecografie, radiografie convențională, imagistică computerizată și prin rezonanță magnetică), cât și electrofiziologice (de exemplu, electromiografie).
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În general, se face o distincție între leziuni deschise și închise.
În primul caz, există un impact direct asupra nervului din cauza ruperii țesutului de deasupra acestuia. În aceste cazuri, în special în cazul leziunilor pur tăiate, se recomandă o intervenție chirurgicală imediată prin suturarea celor două capete ale nervului.
În schimb, leziunile închise sunt cauzate de obicei de contuzie sau entorsă și nu există un impact direct asupra nervului. În aceste cazuri, se recomandă amânarea intervenției chirurgicale cu până la 60 de zile, timp în care pacientul trebuie să fie supus unei serii întregi de examene clinice și electrofiziologice (de exemplu, electromiografie) pentru a verifica dacă a avut loc o recuperare spontană a funcției nervoase.
Perioada de spitalizare poate fi de câteva zile, ca în cazul unei leziuni doar a nervului, sau poate fi mai lungă dacă există leziuni traumatice grave și în zona altor organe.