Gastrita cronică
Ce este?
Este o stare inflamatorie cronică a mucoasei gastrice care, de obicei, nu se vindecă spontan, ci tinde să persiste în timp. Există mulți factori care o pot determina, printre care infecții (Helicobacter Pylori), medicamente (AINS), fenomene autoimune (gastrită atrofică).
Evoluția naturală a bolii duce la o distrugere treptată a glandelor stomacului, cu dezvoltarea atrofiei mucoasei (evoluția de la gastrită cronică superficială la gastrită cronică atrofică) și apariția metaplaziei intestinale, adică înlocuirea celulelor din stomac cu celule din intestin. Apariția unui subtip de metaplazie intestinală (tipul III) este considerată o leziune precanceroasă.
Care sunt simptomele?
Gastrita cronică, atrofia glandulară și metaplazia intestinală la majoritatea subiecților nu determină o simptomatologie specifică și, deși studiile științifice au demonstrat că Helicobacter pylori produce o afectare cronică a mucoasei gastrice, nu este demonstrată relația dintre gastrită și simptomele pacientului. În general, simptomele sunt cele ale dispepsiei funcționale: dureri epigastrice legate de mese sau prezente pe stomacul gol, greutate după mese și digestie dificilă, sațietate precoce, meteorism. Ulcerul gastric reprezintă o posibilă complicație care se dezvoltă întotdeauna într-un context de gastrită atrofică, astfel încât simptomatologia predominantă poate fi cea legată de această leziune. În multe cazuri, însă, nu există nicio simptomatologie.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul poate fi pus doar prin studiul histologic al mucoasei gastrice, care se realizează pe probe de biopsie prelevate endoscopic. Esofagogastroduodenoscopia este, așadar, examenul necesar a fi efectuat, atât pentru a diagnostica gastrita, cât și pentru a controla evoluția acesteia în timp.
Cum se tratează?
Terapia poate fi simptomatică sau etiologică. Terapia simptomatică se bazează pe utilizarea medicamentelor procinetice, antiacide sau antisecretoare, protectoare ale mucoasei gastrice; terapia etiologică constă în eradicarea infecției cu Helicobacter pylori care determină, pe lângă dispariția bacteriei în sine, rezolvarea gastritei cu dispariția celulelor inflamatorii din mucoasa gastrică, dar nu întotdeauna reușește să elimine simptomele. Eradicarea infecției pare totuși să fie capabilă să întrerupă istoria naturală a gastritei în evoluția sa spre leziuni precanceroase.