Fibroame uterine
Ce este?
Fibroamele uterine, numite și leiomioame sau pur și simplu mioame, sunt tumori benigne formate din celule de origine miometrială și reprezintă cel mai frecvent neoplasm benign solid al pelvisului feminin. Este o proliferare localizată a celulelor musculare netede cu acumulare de matrice extracelulară. Principalii factori de risc sunt: rasa neagră, nuliparitatea, factorii de mediu și dietetici, cum ar fi alimentele rafinate și carnea roșie. Dimpotrivă, contraceptivele orale și dieta bogată în legume sunt factori de protecție. 15-20% dintre femeile cu vârsta mai mică de 35 de ani au această afecțiune, cu o incidență mai mare la 40-50 de ani. În funcție de localizare, se clasifică în: subseroase, intramurale, submucoase sau cervicale (mai rare).
Care sunt simptomele?
Cel mai frecvent simptom este sângerarea uterină anormală care ar putea duce la anemie. Alte semne și simptome frecvente, cum ar fi polachiuria, urgența urinară și retenția urinară, sunt cauzate de compresia asupra vezicii urinare. Implicarea tractului gastrointestinal ar putea duce la constipație. Disfuncțiile sferei reproductive ar putea fi cauzate fie de distorsiunea anatomică a cavității endometriale și de obstrucția ostiilor tubare, ducând astfel la dificultatea implantării; fie la tulburări ale sarcinii, cum ar fi avort spontan, naștere prematură, prezentare anormală a fătului și hemoragie postpartum. În 20% din cazuri, pacienții sunt asimptomatici.
- sângerare uterină anormală
- durere abdominală și port de greutate pelvină
- tulburări urinare și/sau intestinale
- disfuncții ale sferei reproductive
- eșecuri repetate de implantare
- poli-avorturi
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul necesită:
- examinare ginecologică 2D/3D
- ecografie ginecologică
- histeroscopie
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul depinde de simptomatologie, de vârsta pacientei, de dorința de reproducere, de mărimea, numărul și localizarea fibromilor. Există trei abordări diferite: terapia medicală, terapia chirurgicală și așteptarea. În ceea ce privește terapia medicală, nu există nicio soluție care să poată reduce definitiv volumul miomiurilor sau să prevină formarea lor. Se folosesc progestativele, care sunt eficiente exclusiv în controlul simptomelor hemoragice. În același timp, analogii agonistului GnRh sunt eficienți în reducerea volumului, dar cu un efect temporar. Aceștia din urmă sunt frecvent utilizați în tratamentul preoperator, dacă pacienta nu este candidată la intervenție chirurgicală sau dacă menopauza este aproape. În ceea ce privește abordarea chirurgicală, aceasta este diversificată atât în ceea ce privește modalitățile (laparotomie, laparoscopie, histeroscopie), cât și în ceea ce privește tipul de intervenție (conservatoare sau demolatoare). Intervenția chirurgicală cea mai frecvent efectuată este miomectomia care constă în îndepărtarea miomilor și reconstrucția peretelui uterin. Dacă pacienta este la menopauză sau și-a îndeplinit dorința de descendență, simptomele, numărul, localizarea sau mărimea miomilor sunt de așa natură încât posibilitatea unui tratament conservator nu este fezabilă, se va efectua un tratament radical care presupune histerectomie. Aceasta din urmă poate fi efectuată și în diferite modalități în funcție de intervențiile chirurgicale abdominopelvine anterioare, episoadele anterioare de P.I.D., istoricul endometriozei, complianța vaginală a pacientei, paritatea, numărul, localizarea și mărimea miomelor, volumul viscerelor uterine