Cancer anal
Ce este?
Cancerele de la nivelul marginii anale și al canalului anal reprezintă aproximativ 1% din totalul cancerelor din tractul digestiv și aproximativ 2,5-5% din totalul cancerelor colorectale. Cele mai frecvente forme sunt carcinomul cu celule scuamoase, adenocarcinomul și melanomul.
Cauze și factori de risc
Factorii de risc care pot duce ulterior la formarea unei tumori a canalului anal sunt:
- infecția cu papilomavirusul cronic (poate duce la carcinom cu celule scuamoase);
- infecția cu HIV;
- infecția cu leziuni ale intraepiteliului scuamos;
- condiloame;
- alunițe pigmentate.
Cancerul de canal anal poate, de asemenea, să mimeze sau să se dezvolte, deși rar, pe creșteri benigne foarte comune, cum ar fi mariska, hemoroizi prolapsați, fisură anală cronică sau fistulă anală, care au fost mult timp trecute cu vederea, dar care nu sunt condiții precanceroase.
Care sunt simptomele?
Manifestările clinice ale tumorilor anusului sunt adesea tardive, iar pacienții atribuie adesea durerea și sângerarea unor boli anorectale mai frecvente, cum ar fi hemoroizii sau erizipelul. Alte simptome includ mâncărimi anale, secreții anale mucoase sau incontinență fecală. Cancerul canalului anal poate semăna cu hemoroizii sau fisurile anale sau poate duce la o fistulă în zona perianală, vulvară sau vaginală. Melanomul malign al anusului arată ca o aluniță pigmentată.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul este pus de un coloproctolog prin examinarea zonei perianale, precum și a anusului și a rectului pentru a evalua dimensiunea, localizarea și fixarea relativă a tumorii, anoscopie și rectosigmoidoscopie, deoarece cancerul rectal poate afecta canalul anal, și biopsie a leziunii pentru confirmare histologică.
Ecografia endoanală este studiul de bază pentru a evalua gradul de invazie a zonei parietale de către o tumoră și relația cu aparatul sfincterian. De fapt, s-a demonstrat că infiltrarea progresivă a aparatului sfincterian de către tumoră este cel mai semnificativ parametru pentru recidiva locală și supraviețuirea pacientului. Ecografia endoanală joacă, de asemenea, un rol important în urmărirea post-terapeutică pentru a detecta recidiva înainte ca aceasta să devină evidentă din punct de vedere clinic și, prin urmare, într-un stadiu care încă se pretează la tratamentele descrise. Tomografia computerizată joacă un rol important în evaluarea afectării ganglionilor limfatici și a răspândirii la distanță.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Leziunile limitate la stratul submucos pot fi tratate în mod adecvat doar prin excizie locală. În alte cazuri, se recurge la radiochimioterapie combinată și, eventual, la brahiterapie interstițială prin infuzie cu ultrasunete de ace de iridiu-192. Aceste tratamente au ca rezultat un procent ridicat de remisiune clinică completă. Intervenția chirurgicală (amputație abdomino-perineală) este în prezent o terapie salvatoare doar pentru acele forme care nu au răspuns la terapia medicamentoasă.
Eșecul de răspuns la terapia terapeutică și recidiva tumorală în termen de 5 ani poate ajunge până la 30%.