Intervenții chirurgicale pentru tratarea incontinenței urinare masculine

Incontinența urinară de efort, adică pierderea necontrolată a urinei în combinație cu presiunea crescută din interiorul abdomenului, cum ar fi tusea, strănutul, trecerea de la o poziție culcat la o poziție verticală, la pacientul de sex masculin este aproape exclusiv o consecință a intervenției chirurgicale efectuate în regiunea anatomică a pelvisului la prostată și/sau vezica urinară. Prima abordare care poate fi propusă este întotdeauna una conservatoare. În acest context, pacientul este instruit de către un fizioterapeut expert să facă exerciții fizice specifice pentru pelvis care să vizeze controlul autonom al scurgerilor urinare (de asemenea, cu ajutorul stimulării electrice a perineului cu sonde endorectale specifice), însoțite uneori și de tratament specific cu medicamente cu acțiune de relaxare directă asupra vezicii urinare (și pentru a reduce frecvența urinării în timpul zilei și al nopții) sau cu medicamente care pot susține acțiunea de restricție a sfincterului uretral și, prin urmare, pot reduce scurgerile de urină. În cazurile de incontinență urinară care nu reacționează la tratamentul conservator de prim nivel, poate fi luată în considerare posibilitatea unei intervenții chirurgicale de corectare, cu aplicarea diferitelor dispozitive, de la baloane de silicon la nivelul colului vezicii urinare la un sfincter urinar artificial real. Alegerea tratamentului depinde de gradul de incontinență și de  caracteristicile pacientului.

Cele mai frecvente două tipuri de intervenții pentru corectarea incontinenței de efort la bărbați sunt: în cazurile de incontinență ușoară spre moderată, amplasarea unei bandelete din material biocompatibil sub uretră, și, în cazurile de incontinență gravă, implantarea unei proteze urinare reale: sfincterul artificial. Acesta din urmă are scopul de a comprima mecanic uretra pentru a opri scurgerile de urină. Ambele proceduri presupun o abordare perineală (în regiunea dintre scrot și anus). În primul caz, se fac trei incizii mici, una perineală și două inghinale, prin care se poziționează bandeleta și se ridică uretra pentru a susține creșterea presiunii abdominale și pentru a împiedica astfel scurgerile. În al doilea caz, însă, pe lângă incizia la nivelul scrotului, o altă incizie la nivel abdominal va permite introducerea protezei urinare formate din trei componente: un rezervor, o manșetă (care va fi amplasată în jurul uretrei) și o pompă (care va fi amplasată în interiorul scrotului). Ambele proceduri sunt exectuate sub anestezie spinală în majoritatea cazurilor.