Intervenție chirurgicală pentru tratarea incontinenței fecale
Ce este?
Când este indicată această procedură?
Cea mai frecventă cauză a incontinenței fecale este o leziune a sfincterului apărută în timpul nașterii (OASIS) și al îmbătrânirii. Criteriile de selecție pentru identificarea unui candidat optim pentru tratamentul incontinenței există și sunt pe deplin validate sub formă de sisteme de punctare și chestionar privind calitatea vieții. Manometria și ecografia endoanală sunt utilizate în prezent pentru a evalua locul și gravitatea leziunilor sfincterului.
Cum se execută?
Majoritatea tratamentelor chirurgicale pentru incontinență sunt administrate sub anestezie regională în spitalul de zi, chiar dacă uneori acestea ar putea necesita câteva zile de spitalizare.
Proteza sfincteriană (cunoscută sub numele de Spfin Keeper) și implantul de electrozi (SNS) sunt, de obicei, proceduri nedureroase finalizate în mai puțin de o oră. Se folosesc instrumente dedicate specifice și precise pentru implantarea dispozitivelor. Reconstrucția chirurgicală este o sutură directă a mușchiului rupt și necesită o incizie perianală de cel mult 4-6 cm care se vindecă ușor în 10-15 zile. Terapia minimă a durerii este necesară după aceste proceduri.
Recuperare
Durata spitalizării este de două zile. Pacientul are nevoie de o perioadă de convalescență de aprox. două săptămâni cu o viață liniștită, fără efort fizic excesiv.
Complicații pe termen scurt
Reconstrucția sfincterului sau implantarea de dispozitive pentru incontinența fecală are o rată semnificativă de efecte secundare sau complicații. Durerea majoră sau minoră este un eveniment neobișnuit, iar infecția sau hemoragia la locul intervenției chirurgicale sunt extrem de rare. Alte complicații, cum ar fi poziționarea greșită tranzitorie, funcționarea defectuoasă sau alte probleme tehnice, sunt, în general, rezolvate cu ușurință, fără a avea un impact semnificativ asupra stării generale a pacientului sau fără a fi necesară o intervenție suplimentară.
Complicații pe termen lung
Complicația majoră pe termen lung este reapariția simptomelor.