Ce este virusul West Nile și cum se manifestă acesta

Așa cum este descris de ISS, febra West Nile este o boală cauzată de virusul West Nile (WNV) din familia Flaviviridae, recunoscută pentru prima dată în 1937 în Uganda. WNV s-a extins în Africa, Asia de Vest, Europa, Australia și America.

Purtătorii virusului sunt păsările sălbatice și țânțarii (cel mai adesea din genul Culex), ale căror înțepături sunt principala cale de transmitere a virusului la om. În aproape toate cazurile, infecția nu apare de la o persoană la alta, ci prin înțepăturile țânțarilor infectați.

„Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome, ele pot apărea în unele cazuri pentru câteva zile. Cele mai frecvente simptome includ:

• cefalee;
• febră de grad scăzut;
• greață;
• vărsături;
• ganglioni limfatici umflați.

Toate simptomele se rezolvă spontan”, explică prof. Antonella Castagna, șefa Unității de boli infecțioase de la Spitalul universitar San Raffaele.

Cele mai grave simptome apar în medie la sub 1% dintre persoanele infectate și includ:

• febră mare;
• dureri de cap grave;
• slăbiciune musculară;
• dezorientare;
• tremor;
• tulburări vizuale;
• amorțeală, convulsii;
• paralizie;
• comă.

Unele efecte neurologice pot fi permanente. În cazuri grave (aproximativ 1/1.000), WNV poate provoca encefalită letală.

Este important să se ia în considerare posibilitatea infecției cu West Nile la toate persoanele care au febră mare și tulburări neurologice acute, similare cu cele prezente în cazul meningitei sau encefalitei. Suspectarea diagnosticului poate fi confirmată prin testarea anticorpilor IgM din serul sanguin sau lichidul cefalorahidian și căutarea ARN viral prin testul PCR.

„Nu există vaccinuri sau antivirale specifice pentru tratamentul virusului West Nile, prin urmare prevenirea care înseamnă reducerea riscului de înțepături este cea mai eficientă armă pe care o avem”, explică prof. Castagna, care coordonează, de asemenea, o clinică de medicină tropicală pentru călătorii și migrație la Spitalul universitar San Raffaele.

Iată câteva recomandări pentru a reduce riscul de înțepături:

• folosiți haine cu mâneci lungi, de culoare deschisă, pantaloni lungi și încălțăminte înaltă;
• verificați-vă periodic pielea, în special în zonele expuse;
• folosiți soluții antițânțari cu aplicări repetate, având în vedere durata limitată a eficacității lor (se recomandă loțiunile și cremele);
• tratați mediile infestate cu țânțari cu insecticide;
• utilizați spirale fumigante pentru mediile exterioare.