Când să le facem primul consult oftalmologic copiilor

Controalele oftalmologice ar trebui să fie periodice:

„Pentru a identifica prompt și pentru a rezolva orice probleme ale sistemului vizual care, cu trecerea timpului și creșterea, ar putea provoca probleme de văz ireversibile, se recomandă să efectuăm primele controale din primele luni de viață”, spune Profesorul Bandello.

Recomandăm efectuarea verificărilor văzului la următoarele intervale de timp:

• primul control ar trebui efectuat la naștere;
• al doilea în jurul celei de-a șasea lună de viață;
• cel de-al treilea în jurul vârstei de 3 ani.

În plus, se recomandă efectuarea altui control înainte de începerea școlii, când văzul joacă un rol și mai important și, în absența altor probleme, o dată la 2-3 ani.

Pe lângă controalele periodice, ar trebui acordată atenție semnalelor manifestate, în special în primii ai de viață ai copilului. Iată câteva comportamente la care să fim atenți:

• cefalee frecventă;
• clipire frecventă;
• tendința de a înclina capul într-o parte atunci când copilul observă ceva;
• tendința de a se freca des la ochi.

În acest moment istoric particular, una dintre îngrijorările actuale referitoare la văz este posibilitatea ca învățământul la distanță și utilizarea prelungită a ecranelor ar putea afecta văzul generației tinere, cauzând miopie.

Miopia este un defect de vedere ce implică scăderea progresivă a capacității de a focaliza obiecte aflate la distanță. Apariția acesteia poate fi favorizată de o acomodare prelungită și continuă, adică funcția ce permite obiectelor să fie focalizate în apropiere.

„Cu toate acestea, este puțin probabil ca utilizarea intensivă a dispozitivelor în lunile recente și activarea crescută, pe cale de consecință, a mecanismului de acomodare ar fi putut provoca deteriorarea aparatului vizual, în special deoarece copiii au o capacitate de acomodare mai mare decât adulții. În ciuda acestui fapt, pentru o prevenție corectă, copiilor și tinerilor trebuie să li se aducă aminte să altereze orele de studiu, ce implică privirea îndeaproape, cu intervalele de timp, chiar și scurte, în care privesc obiecte aflate la distanță”, conchide Profesorul.

„Miopia este cea mai obișnuită tulburare de văz dar mai sunt câteva ce trebuie identificate la timp pentru a acționa eficient”, continuă Profesorul.

Printre acestea se află:

• hiperopia: o deficiență de văz opusă miopiei, ce face ca obiectele din apropiere să pară încețoșate. De obicei scade odată cu dezvoltarea ochiului, dispărând complet în jurul vârstei de 6 ani. Dacă persistă, este necesară intervenția rapidă pentru corecție cu ajutorul unei perechi de ochelari speciali;
• astigmatismul: asociat de asemenea cu hiperopia sau miopia, acesta implică o tulburare de vedere atât la depărtare cât și la apropiere;
• ambliopia sau „ochiul leneș”: o tulburare dificil de identificat în absența unui control de specialitate, ce implică reducerea văzului la unul dintre cei doi ochi;
• strabism: o tulburare legată de slaba coordonare a acțiunilor mușchilor oculari. În primele 4-6 luni de viață, faptul că respectivul copil strânge din ochi ocazional poate să nu fie problematic dar, dacă defectul continuă sau avem îndoieli, un control oftalmologic este necesar.