Accident vascular cerebral
Ce este?
Accidentul vascular cerebral este o afectare a unei regiuni a creierului cauzată de alterarea fluxului sanguin, ale cărei simptome durează cel puțin 24 de ore sau duc la deces. Accidentul vascular cerebral (AVC) este cea mai frecventă boală neurologică: în fiecare an, 150 de persoane din 100.000 sunt victime ale acestuia, iar aproximativ 1 din 4 persoane va suferi în timpul vieții sale. Accidentul vascular cerebral este a doua cauză de deces la nivel mondial, după infarctul miocardic acut, și a treia cauză de invaliditate, după infarctul miocardic și complicațiile neonatale. Riscul de a suferi un accident vascular cerebral crește semnificativ după vârsta de 45 de ani (de fapt, doar 8% dintre accidentele vasculare cerebrale se produc la persoane mai tinere de această vârstă).
Există două mari categorii de accidente vasculare cerebrale: ischemice (datorate unei întreruperi a alimentării cu sânge) și hemoragice (datorate unei hemoragii la nivelul unui vas cerebral). Accidentul vascular cerebral ischemic se datorează unui vas cerebral care se oclude. Acest eveniment poate depinde fie de alterări ale vaselor în sine cauzate de aceiași factori de risc ca și în cazul infarctului (colesterol ridicat, diabet, hipertensiune), fie de corpuri numite emboli care se blochează în vase mai mici decât dimensiunea lor (adesea formate din sânge coagulat, de exemplu care se poate forma în inimă în cazul fibrilației atriale care nu se află sub tratament anticoagulant) sau de predispoziția individuală la tromboză. Formele hemoragice, pe de altă parte, se datorează în majoritatea cazurilor unor creșteri majore ale tensiunii arteriale, care determină ruperea unor vase deja fragilizate de însăși hipertensiunea arterială prost controlată.
Care sunt simptomele?
Manifestările accidentului vascular cerebral sunt foarte variate, deoarece depind de sarcinile îndeplinite de regiunea afectată a creierului. Simptomele cele mai tipice sunt: slăbiciune la nivelul brațului și/sau al piciorului de pe o parte a corpului, devierea gurii, modificări în producerea sau înțelegerea cuvintelor, tulburări ale sensibilității și ale capacității de a auzi și de a simți. Alte localizări pot provoca agravarea tulburărilor de echilibru sau a tulburărilor vizuale. În cele mai grave cazuri, poate apărea coma.
- slăbiciune la nivelul brațului și/sau al piciorului pe o parte
- deviere a gurii
- tulburări de vorbire
- defecte de sensibilitate
- tulburări de vedere
- tulburări de echilibru
- comă
Cum se diagnostichează?
Diagnosticarea accidentului vascular cerebral implică două etape.
- Recunoașterea prezenței leziunilor cerebrale. Acest lucru trebuie făcut cât mai curând posibil după apariția simptomelor pentru a stabili un tratament cât mai rapid. Sunt disponibile următoarele instrumente: tomografia computerizată (CT) a capului, care vede foarte bine hemoragiile, dar poate să nu dezvăluie leziuni ischemice foarte recente; angiografia CT a gâtului și a vaselor intracraniene, care evidențiază posibila ocluzie a unui vas cerebral mare; și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a creierului, care este extrem de sensibilă la leziunile ischemice, chiar și în stadii incipiente, dar a cărei realizare necesită timp și cooperare din partea pacientului.
- Identificarea cauzei leziunilor. Această fază este la fel de variată pe cât de variate sunt posibilele cauze ale accidentului vascular cerebral. Gâtul și vasele intracraniene pot fi studiate prin examene cu ultrasunete sau angio-CT/RM. Sursele de embolii pot fi detectate cu ajutorul unei ecografii a inimii. În sfârșit, prezența predispoziției la tromboză poate fi studiată cu ajutorul unor simple probe de sânge care studiază factorii de coagulare.
Cum se tratează?
Este posibil să se trateze accidentul vascular cerebral ischemic în primele ore (perioada de fereastră) cu proceduri care deblochează vasele, adică trombectomia mecanică, în care se încearcă eliberarea fizică a vasului din interior cu ajutorul unui cateter introdus transfemoral, sau cu tromboliza, adică administrarea unui medicament în venă care dizolvă trombii și embolii de sânge coagulat. Aceste tratamente sunt cu atât mai eficiente și mai sigure cu cât sunt efectuate mai devreme și pot duce la reducerea simptomelor (sau chiar la dispariția lor) imediat după finalizarea procedurii.
Formele hemoragice, pe de altă parte, necesită adesea utilizarea de medicamente pentru a reduce edemul, deoarece sângele liber irită țesuturile din jur și provoacă acumularea de lichid. În cazul celor mai voluminoase colecții de sânge, poate fi indicată intervenția neurochirurgicală pentru a le drena (chirurgie decompresivă).
Odată ce faza acută s-a încheiat, rolul cheie îl are prevenția. În special, reducerea factorilor de risc cardiovascular și asocierea cu un tratament antitrombotic sunt elemente esențiale pentru a preveni noi evenimente (prevenție secundară). Reabilitarea, pe de altă parte, este utilă pentru a reduce semnificativ și/sau a preveni agravarea tulburărilor care s-au instalat (prevenție terțiară), cum ar fi fizioterapia pentru componenta motorie sau logopedia pentru eventualele tulburări de vorbire.