Acalazie izolată şi acalazie asociată cu sindroame

Ce este?

Este o boală care afectează inervația esofagului și neurotransmițătorii asociați și se caracterizează prin două aspecte:

  • absența undelor peristaltice ale corpului esofagului sau absența propagării undelor care permit alimentelor să treacă prin esofag și să ajungă în stomac.
  • relaxare redusă sau inexistentă a sfincterului esofagian inferior, care este „valva” dintre stomac și esofag

Până în prezent, adevărata cauză a acestei boli nu a fost clarificată.

Cauze și factori de risc

Ea afectează în mod egal bărbați și femei de aproape toate vârstele, în special între 30 și 60 de ani, cu un vârf în jurul vârstei de 40 de ani. Incidența este de aproximativ 8 cazuri la 100.000 de locuitori pe an.

Care sunt simptomele?

Simptomele caracteristice sunt:

  • disfagie (senzație de obstrucție a trecerii alimentelor în esofag) care apare mai întâi în episoade, apoi în mod constant. Este adesea definit ca un "paradox", deoarece este mai pronunțat pentru lichide decât pentru solide
  • durere retrosternală
  • regurgitare (întoarcerea la gură, fără vomă, a materialului nedigerat, de obicei nu acid, deoarece nu a ajuns niciodată în stomac)
  • pierdere semnificativă în greutate, strâns legată de evoluția și durata bolii

Cum se diagnostichează?

Este posibilă diagnosticarea cu ajutorul studiului radiologic al tranzitului esofagian și, mai ales, cu ajutorul manometriei esofagiene, mai bine dacă aceasta este de înaltă rezoluție.

Gastroscopia poate orienta diagnosticul, dar nu este decisivă.

Examinări recomandate

Cum se tratează?

Este imposibil să se restabilească motilitatea esofagiană; Prin urmare, opțiunile terapeutice se bazează pe încercarea de a reduce obstrucția opusă trecerii alimentelor în stomac, din cauza incapacității de relaxare a sfincterului esofagian inferior (cardia).

  • Terapia farmacologică: se prescriu medicamente care reduc tonusul sfincterului esofagian inferior, în special antagoniștii de calciu sau derivații nitro; cu toate acestea, această terapie nu este definitivă și este de obicei utilizată ca măsură temporară pentru a îmbunătăți simptomele și pentru a permite pacientului să mănânce.
  • Expansiunea mecanică: balonul este introdus până când ajunge la cardia („valva” care nu se deschide corect); balonul este umflat pentru a secționa fibrele musculare ale sfincterului esofagian inferior și a permite trecerea ulterioară a alimentelor în stomac. Această procedură este simplă și imediată; cu toate acestea, este imposibil de prezis durata beneficiului. În plus, există un risc de fisurare sau perforare a esofagului de aproximativ 4-6%.
  • Tratamentul cu toxină botulinică: injectarea endoscopică de toxină botulinică în sfincterul esofagian inferior; este un tratament eficient, simplu de pus în aplicare și care nu prezintă riscuri pentru pacient. Cu toate acestea, tratamentul nu garantează, de obicei, o eficacitate pe termen lung.
  • Tratamentul chirurgical: Miotomia extra-mucoasă Heller în combinație cu plastia antireflux garantează cel mai bun rezultat. Această tehnică se realizează de obicei laparoscopic, fără incizia peretelui abdominal. Pentru a corecta incapacitatea „valvei” de a se relaxa, se taie chirurgical fibrele musculare ale cardiei, care rămân astfel deschise, și se efectuează o procedură antireflux (numită plastie antireflux) pentru a limita ieșirea materialului gastric în esofag.

Dacă operația este efectuată în centre specializate, aceasta garantează un rezultat excelent și de durată în ceea ce privește simptomele; în plus, datorită plastiei antireflux moderne, aceasta oferă o protecție eficientă împotriva refluxului de material din stomac în esofag.

  • Miotomie endoscopică (P.O.E.M.). Această tehnică endoscopică, introdusă în urmă cu câțiva ani, face posibilă tăierea endoscopică a fibrelor musculare ale cardiacilor. Această procedură s-a dovedit a fi foarte eficientă în tratarea simptomelor și a permite reluarea rapidă a alimentației. Principala problemă a acestei tehnici este că „valva” rămâne deschisă și, prin urmare, există un risc foarte mare ca materialul să fie aruncat din stomac în esofag. Studiile efectuate până în prezent au identificat reflux patologic la 50% dintre pacienții supuși acestei proceduri.

Alegerea unei abordări terapeutice trebuie să țină cont de diverși factori și trebuie făcută în comun de către medic și pacient, care trebuie să fie corect informați cu privire la riscurile și beneficiile fiecărei proceduri.

Citiți mai multCitiți mai puțin

Unde o tratăm?

La Grupul San Donato,",puteți găsi specialiști în Acalazie izolată şi acalazie asociată cu sindroame specialists at these departments:

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.