Fixarea corpurilor vertebrale (VBT)
Ce este?
Fixarea corpurilor vertebrale (VBT) este un tratament chirurgical pentru adolescenții în creștere cu scolioză idiopatică. Procedura corectează deformația coloanei vertebrale permițând creșterea selectivă a coloanei vertebrale în partea sa mai scurtă, fără a sacrifica mișcarea zonei operate a coloanei.
Când este indicată această procedură?
Fixarea corpurilor vertebrale (VBT) este o tehnică chirurgicală foarte eficientă pentru corectarea scoliozei la adolescenții în creștere. Pacienții cu o curbură a scoliozei între 35 și 65 de grade (unghiul Cobb), care au o creștere suficientă a coloanei vertebrale, pot beneficia de această procedură. Scolioza idiopatică la adolescenți este principala indicație pentru procedura de fixare a corpurilor vertebrale, dar procedura ar putea fi luată în considerare și în alte tipuri de scolioză în anumite cazuri. Pentru pacienții cu unghiuri mai mari sau a căror creștere a coloanei vertebrale a luat sfârșit sau se apropie de sfârșit, poate fi utilizată o tehnică similară (corecția anterioară a scoliozei cu conservarea mișcării).
Cum se execută?
Pentru a ajunge la coloana vertebrală, se efectuează o incizie de 15-10 cm pe partea laterală a trunchiului (în cazul curburilor unice). Chirurgul introduce implanturi (șuruburi din titan) în corpurile vertebrale, care vor servi drept ancore pentru corectarea deformației din partea sa convexă. Un cablu flexibil realizat dintr-un polimer sintetic conectează șuruburile, este întins pentru a corecta deformația și este fixat la fiecare șurub după corecția segmentală. În timpul intervenției chirurgicale, curbura este redusă de obicei la 10-25 de grade (în funcție de valoarea creșterii ulterioare a coloanei vertebrale în cazul pacientului). Cablul permite creșterea selectivă a vertebrelor de pe partea cea mai scurtă (concavitatea). În acest fel, în timpul creșterii ulterioare a coloanei vertebrale, curbura se va corecta progresiv.
Recuperare
După intervenția chirurgicală, pacientul este ținut sub observație la terapie intensivă între 12 și 24 de ore. Se aplică un drenaj toracic timp de 24-48 de ore pentru a menține expansiunea pulmonară. Majoritatea pacienților nu necesită transfuzii de sânge pentru această procedură. Pacientul va fi trimis la unitatea de terapie intensivă la sfârșitul intervenției chirurgicale. În a doua zi după operație, majoritatea pacienților se vor da jos din pat și vor începe să meargă cu ajutorul unui terapeut. La externare, pacienții sunt capabili să meargă și să urce scările. În majoritatea cazurilor, nu este necesar corsetul postoperatoriu. Pacientul va evita aplecările și răsucirea forțată în perioada postoperatorie inițială. Pacientul se poate implica în activități sportive numai la două luni după operație.
Complicații pe termen scurt
Colapsul pulmonar (pneumotorax sau hemotorax), hematomul, infecția pulmonară sunt complicații relativ mai puțin frecvente. Complicațiile neurologice, fracturile osoase, infecția plăgii sau a coloanei vertebrale sunt complicații foarte puțin frecvente.
Complicații pe termen lung
Supracorecția, extinderea scoliozei dincolo de vertebrele incluse în procedură, slăbirea cablului de legătură al corpului vertebral, ruperea cablului, progresul deformației sunt complicații mai puțin frecvente, dar posibile pe termen lung.