Brahiterapie
Ce este?
Brahiterapia este un tip de terapie cu radiații, folosită pentru a trata cancerul de prostată și deseori denumită terapie interstițială cu radiații, întrucât sursa radiațiilor este situată în interiorul prostatei.
Când este indicată această procedură?
Brahiterapia este o tehnică recomandată pacienților cu o boală localizată în organ, PSA ≤ 10 ng/ml, punctaj histologic Gleason 6 la biopsie și o dimensiune mică a prostatei.
Cum se execută?
Radiația este generată de tije mici din metal, cu dimensiune aproximativă a unei boabe de orez, denumite „semințe”. Semințele sunt introduse în interiorul prostatei folosind ace speciale introduse la nivelul zonei perineale (zona dintre orificiul anal și scrot). Procedura este efectuata cu anestezie spinală (sau generală) și ghidată ecografic. Câteva semințe sunt implantate pentru a asigura tratamentul uniform al întregii prostate.
Recuperare
Pacienții ar trebui să își poată relua activitățile obișnuite în câteva zile. Se recomandă evitarea ridicării greutăților timp de câteva zile de la introducerea semințelor. În plus, implanturile rămân în interiorul prostatei toată viața, fără să reprezinte un pericol pentru alte persoane, întrucât radiația este absorbită numai drept țesutul prostatei din jurul semințelor și în special întrucât activitatea semințelor se reduce pe parcursul timpului. Cu toate acestea, pacienții care sunt tratați prin brahiterapie sunt sfătuiți să nu ridice copii mici și să nu se apropie de femei însărcinate în primele câteva zile după implantare.
Complicații pe termen scurt
Imediat după procedura de brahiterapie, un pacient poate simți durere sau poate avea vânătăi în jurul perineului (zona dintre scrot și anus, unde se introduc acele pentru a efectua brahiterapia), sânge în urină și/sau spermă și urgență urinară. Aceste efecte secundare pe termen scurt sunt de obicei ușoare și dispar în primele câteva săptămâni după tratament.
Complicații pe termen lung
Spre deosebire de radioterapia externă, pacienții tratați prin brahiterapie prezintă mai puțină iritație a rectului, deși s-au descris rar episoade de fistule recto-uretrale.