Pancreatică acută recurentă (RAP)
Ce este?
Pancreatita este o boală inflamatorie a pancreasului caracterizată prin durere abdominală de origine pancreatică, care se repetă adesea de mai multe ori pe an, fiind asociată și cu colici biliare care durează câteva zile și regresează spontan. Cauzele episoadelor recurente de pancreatită sunt:
- anomalii congenitale ale pancreasului (de exemplu, diviziunea pancreatică apare la aproximativ 7% din populație);
- prezența bilei excesiv de bogate în cristale biliare sau a unei bile groase (bilă litogenă);
- prezența calculilor biliari, uneori de dimensiuni mici și nerecunoscuți prin metodele convenționale de examinare (ecografie);
- prezența unei disfuncții (disfuncție) a sfincterului Oddi, o structură anatomică prin care colecistul și canalul pancreatic principal se varsă în duoden;
- mutații ale genei CFTR (mucoviscidoză);
- tulburări vasculare;
- efecte secundare ale medicamentelor luate cronic.
În 30% din cazuri, însă, nu există nicio cauză documentată, motiv pentru care pancreatita este definită ca fiind idiopatică.
Care sunt simptomele?
Durerea biliară este localizată în partea superioară dreaptă a abdomenului, iradiază în partea posterioară a abdomenului în direcția omoplatului drept și alternează între intensitate mare și ușurare (colici). Pe de altă parte, durerea la nivelul pancreasului este constantă, surdă, localizată de obicei în partea superioară centrală a abdomenului, iradiază în partea dreaptă și/sau stângă și, uneori, în spate (durere în talie). În pancreatita acută severă se pot dezvolta pseudochisturi sau ciorchini intra și peripancreatici.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul se pune de obicei atunci când durerea este asociată cu o creștere a concentrației de amilază în serul sanguin și în urină. Diagnosticul pancreatitei recurente este cel mai adesea ratat din cauza unei interpretări incorecte a durerii, care este cel mai adesea atribuită sindromului intestinului iritabil sau gastritei acute.
Acest lucru se datorează faptului că creșterea nivelului de enzime pancreatice în majoritatea cazurilor este de scurtă durată, astfel încât, până în momentul în care pacientul este supus testelor de laborator, indicatorii revin la normal.
O serie de studii fac posibilă diagnosticarea pancreatitei recurente și identificarea cauzei acesteia. Cel mai frecvent utilizat este ecografia cavității abdominale superioare, care poate fi efectuată și după administrarea de secretină, un hormon sintetic produs tot de organism, în special în timpul meselor. Astfel, pancreasul este vizualizat atunci când se imită o masă, adică într-un moment în care este cel mai ușor de detectat orice abatere de la normă.
În cazurile în care este necesară o vizualizare mai detaliată a pancreasului și a tractului biliar, se efectuează colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP) și/sau colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (IRM), care, spre deosebire de ERCP, este neinvazivă. La fel ca ecografia, IRM se efectuează înainte și imediat după administrarea de secretină. Acest lucru crește sensibilitatea în diagnosticarea modificărilor morfologice ale canalelor biliopancreatice și face posibilă observarea golirii acestora în duoden, care este adesea perturbată în această boală. Colectarea bilei și analiza la microscopul optic relevă natura biliară necunoscută a pancreatitei (pancreatită biliară cu nisip). Căutarea mutațiilor în gena CFTR face posibilă identificarea pacienților purtători ai genotipului mucoviscidozei, care duce la producerea unui suc pancreatic mai gros decât în mod normal.
Importanța efectuării acestor studii și a repetării lor după o perioadă de timp se datorează posibilei evoluții spre pancreatita cronică, o boală care poate provoca malabsorbția grăsimilor și diabet.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
- Terapie medicală: în cazul bilei litogene sau al sedimentului biliar, administrarea prelungită de săruri biliare (acid heno- sau ursodeoxicolic și acid taurocolic) poate modifica compoziția bilei și poate preveni episoadele de pancreatită acută, dacă acestea sunt provocate de aceasta. Nu există nicio altă terapie medicală eficientă pentru această afecțiune.
- Terapia endoscopică: papilo-sfincterotomia endoscopică efectuată în timpul ERCP este singura intervenție chirurgicală care poate preveni, cu un traumatism minim, reapariția episoadelor de pancreatită într-un procent mare de cazuri. Aceasta curăță tractul biliar de microcalcar sau de nisip biliar prin disecția sfincterului Oddi, elimină creșterea presiunii endoluminale care apare în două zone, biliară și pancreatică, din cauza unei disfuncții a sfincterului și tratează diviziunea pancreatică.
- Tratament chirurgical: în caz de calculi biliari sau de complicații ale pancreatitei (pseudochisturi, abcese), este indicată intervenția chirurgicală.