Endometrioză
Ce este?
Endometrioza este definită ca fiind prezența țesutului endometrial în afara cavității uterine, predominant, dar nu exclusiv, în compartimentul pelvian. Este o afecțiune inflamatorie cronică estrogeno-dependentă care afectează ~5% dintre femeile aflate în perioada de reproducere, cu un vârf de prevalență între 25 și 35 de ani. Prezența endometrului în afara cavității uterine determină durere și infertilitate, care sunt principalele poveri ale bolii endometriotice.
Endometrioza poate fi localizată la nivelul ovarului (chisturi de endometrioză ovariană numite și endometrioame, OMA), superficial în cavitatea pelviană (endometrioză superficială, SPE) sau profund în straturile organelor pelviene, cum ar fi rectul (endometrioză profundă posterioară, DIE posterioară) sau vezica urinară (endometrioză profundă anterioară, DIE anterioară).
Care sunt simptomele?
Cele două simptome de durere cele mai frecvente sunt dismenoreea (durere în timpul sângerărilor menstruale) și dispareunia profundă (durere în timpul actului sexual). Alte simptome includ dischezia (durere în timpul defecației), disuria (durere în timpul urinării) și durerea pelviană intermenstruală.
Endometrioza (în special localizarea ovariană a bolii) este, de asemenea, asociată cu infertilitatea și, uneori, poate fi descoperită în timpul diagnosticării unui cuplu infertil care dorește să conceapă.
- Dismenoree
- Dispareunie
- Dureri pelviene cronice
- Dischezie
- Disurie
- Infertilitate
Cum se diagnostichează?
Deoarece diagnosticul histologic al endometriozei poate fi obținut doar prin intervenție chirurgicală (laparoscopie diagnostică), acesta rămâne standardul de aur al diagnosticului, conform majorității ghidurilor internaționale.
Mai mult, unii experți consideră că endometrioza poate fi suspectată și ar trebui diagnosticată chiar și în absența unei confirmări histologice prin combinarea simptomelor, a semnelor și a rezultatelor ecografice.
De fapt, endometrioamele ovariene și nodulii invazivi profunzi pot fi identificați în mod fiabil cu ajutorul unor instrumente de diagnosticare neinvazive. Examinarea ginecologică bimanuală și ultrasonografia transvaginală sunt foarte precise în diagnosticarea endometriomilor ovarieni, a nodulilor profunzi și a leziunilor vezicale. Recto-sigmoidoscopia, clisma cu bariu, IRM și imagistica aparatului urinar pot fi de ajutor în anumite circumstanțe. Rolul evaluării nivelului seric al CA 125 în diagnosticul primar este încă nedefinit.
În concluzie, combinația de simptome, semne și constatări ultrasonografice este în general fiabilă în diagnosticul nechirurgical al endometriozei.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În cazul durerii pelviene asociate endometriozei, pot fi adoptate abordări medicale sau chirurgicale. Alegerea între cele două alternative este influențată de mai mulți factori, care necesită o evaluare de specialitate de către o echipă ginecologică specializată. Cele mai frecvente tratamente medicale utilizate pentru tratarea durerii în endometrioză includ contraceptivele orale și progestativele. În forme mai severe de endometrioză pot fi utilizați agoniști ai hormonului eliberator de gonadotropină (GnRHa).
Terapia medicală în endometrioză este simptomatică și nu distruge leziunile deja formate. Acestea trebuie concepute ca tratamente pe termen lung; reapariția simptomelor la întreruperea tratamentului este de așteptat și nu constituie o dovadă a ineficienței tratamentelor.
În practica clinică, simptomele refractare la terapiile medicale necesită, de obicei, o abordare chirurgicală, fie prin laparoscopie (mai des), fie prin laparotomie.
De asemenea, infertilitatea legată de endometrioză poate fi teoretic tratată fie prin intervenție chirurgicală, fie prin tehnici de reproducere asistată medical. Deși eradicarea leziunilor este considerată o procedură care favorizează fertilitatea, tehnicile de reproducere asistată constituie o alternativă valabilă.
Având în vedere lipsa unor date solide, decizia între intervenția chirurgicală și FIV trebuie discutată și împărtășită cu pacienta. Femeile ar trebui să primească informații complete care să ilustreze beneficiile și riscurile potențiale ale ambelor abordări.