Ectropion
Ce este?
Alterare a formei pleoapei definită ca eversie a pleoapei, frecventă la nivelul pleoapei inferioare și rară la nivelul pleoapei superioare.
Cauze și factori de risc
Cele mai frecvente cauze sunt:
- Senilă: îmbătrânirea are tendința de a genera laxitate a țesuturilor moi; tendonul cantal lateral (tendon care este bine ancorat pe marginea laterală a orbitei și care definește unghiul lateral al ochiului prin comisura palpebrală laterală și cu forma expunerii laterale a conjunctivei bulbare, porțiunea albă laterală a ochiului, „triunghiul scleral lateral”) cedează la tensiune. Acest lucru are ca rezultat o convexitate crescută a arcului pleoapei inferioare, ceea ce duce la o alterare a fluxului normal de lacrimă către canalul lacrimal. În plus, mușchiul orbicular al ochiului (care se află chiar sub stratul de piele) este, de asemenea, relaxat, ceea ce duce la cedarea suportului structural al pleoapei. Ca urmare, eversiunea pleoapei crește foarte mult, iar stratul de piele devine, de asemenea, mai slab, înrăutățind tabloul clinic.
- Cicatricial: Cicatricea este prin structura histologică un țesut neelastic, cu tendință de retracție cu intensitate imprevizibilă. Cu toate acestea, câțiva milimetri de retracție în teritoriul pleoapei sunt suficienți pentru a provoca o distorsiune marcantă a pleoapei.
În unele boli de piele (cum ar fi rozaceea) întreaga piele a feței este implicată într-un proces inflamator cronic cu progresie cicatricial în timp. Ca o consecință a procesului de cicatrizare, pleoapa inferioară se poate complica în ectropion cicatricial, caracterizat de o piele întinsă, translucidă, brăzdată de telangiectazii (mici vase roșii ramificate).
Retracțiile cicatriceale posttraumatice sunt, de asemenea, frecvente în ectropion, în special la nivelul pleoapei inferioare. Acest proces apare frecvent atunci când cicatricile sunt perpendiculare pe rima tarsală a pleoapei.
Alte cauze mai puțin frecvente ale ectropionului includ rezultatele tumorale și formele congenitale de ectropion (rare).
Care sunt simptomele?
Ectropionul apare în diferite stadii: începând cu verticalizarea canalului lacrimal, canalul lacrimal își schimbă vectorul, desprinzându-se de conjunctiva bulbară (primul semn) până la eversiunea palpebrală completă cu expunerea conjunctivei palpebrale (suprafața roșie posterioară a pleoapei, care în mod normal este în contact cu ochiul și nu este expusă) și expunerea sclera conjunctivală inferioară corneei (spectacolul scleral, expunerea porțiunii albe inferioare a ochiului). În cazurile avansate, canalul lacrimal, care drenează fiziologic scurgerea lacrimală, nu mai este aderent cu ochiul și, în consecință, scurgerea lacrimală este alterată cu efect "hidraulic" și gravitațional doar în această zonă anatomică. Astfel, se creează o acumulare de secreție lacrimală care se revarsă de pe marginea tarsală palpebrală (denumită „epiforă” la pleoapele cu motilitate păstrată, „lagoftalmie” la pleoapele paretice); prin urmare, pacientul raportează un ochi care continuă să lăcrimeze toată ziua. Efectul acestui disconfort este că pacientul are tendința de a se freca la ochi, riscând complicații grave, cum ar fi cheratita, ulcerația corneei și infecția oculară.
- Epifora/hiperlacrimație
- Spectacolul scleral
- Eversiunea ciliaculuia
Cum se diagnostichează?
Examen obiectiv: marginea tarsală desprinsă de ochi, spectacol scleral, epiforă (hiperlacrimare), cheratită corneană, mucosizarea marginii tarsale, verticalizarea canalului lacrimal.
Cum se tratează?
Există diferite instrucțiuni chirurgicale în funcție de tipul și stadiul ectropionului. În orice caz, este o operație care poate fi efectuată sub anestezie locală, cu o durată de 15 până la 45 de minute în cazurile cele mai complexe. În stadiile cele mai inițiale, caracterizate doar prin eversia canalului lacrimal, se poate proceda doar cu o sutură inversată, pentru a repoziționa locația corectă a canalului lacrimal. În cazul ectropionilor senili, operația poate fi efectuată în diferite moduri, rezultând însă o singură cicatrice mică, limitată la zona pleoapei. Chiar și la ectropionii cicatriciali recunoaștem mai multe intervenții în funcție de cazul observat, de la detenția chirurgicală unică a țesutului cicatricial până la reconstrucții mai ample ale pleoapei. Totul se realizează întotdeauna cu scopul de a păstra cât mai bine estetica, structura și funcționalitatea pleoapei.