Colangită acută
Ce este?
Colangita acută este un sindrom clinic caracterizat prin febră, icter și durere abdominală care se dezvoltă ca urmare a stazei biliare și a suprainfecției ulterioare a bilei. Colangita este o afecțiune gravă și potențial amenințătoare de viață.
Calculii biliari, tumorile (de exemplu, pancreasul, tractul biliar, duodenul) și îngustarea (stenoza) benignă (inflamatorie, congenitală, postchirurgicală) sunt cele mai frecvente cauze ale colangitei la pacienții care nu au o proteză biliară.
Care sunt simptomele?
Febra, durerea abdominală și icterul sunt simptomele clasice de prezentare a colangitei acute (triada lui Charcot). Atunci când obstrucția și suprainfecția continuă în timp și nu sunt tratate, tabloul clinic poate deveni sistemic și poate include semnele și simptomele șocului septic, care include afectarea funcțiilor vitale care se poate prezenta cu modificări hemodinamice (tensiune arterială scăzută), insuficiență respiratorie și chiar modificări ale stării de conștiență.
- Febră
- Durere abdominală
- Icter
- Hipotensiune arterială
- Semne și simptome de infecție sistemică și/sau șoc septic (insuficiență hemodinamică, alterarea stării mentale, etc.)
Cum se diagnostichează?
Pacientul cu suspiciune de colangită acută trebuie supus unor teste de laborator care demonstrează în mod obișnuit o creștere a indicilor de inflamație (globule albe, proteina C reactivă) asociată cu o creștere a indicilor de colestază (fosfatază alcalină, gama-glutamil transpeptidaza) și bilirubina, în special în componenta sa directă.
Primul examen care se impune de obicei în această împrejurare este ecografia abdominală, examen neinvaziv, care poate fi efectuat chiar la patul pacientului, care permite identificarea dilatației căilor biliare intra- și/sau extrahepatice și, în unele cazuri, identificarea cauzei colangitei.
Investigațiile suplimentare pentru a defini cauza colangitei se efectuează de obicei prin tomografie axială computerizată (CT), care poate vizualiza locul obstrucției și posibila prezență a leziunilor (inflamatorii sau tumorale) care susțin obstrucția.
Dacă, pe de altă parte, este necesar un studiu mai detaliat al sistemului ductal, IRM-ul abdomenului cu secvențe colangiografice (MRCP) are o acuratețe diagnostică mai mare în identificarea locului obstrucției biliare și/sau a posibilei prezențe a coledocolitiazei.
Ecoendoscopia (EUS), deși este o examinare endoscopică ușor mai invazivă, sub sedare, dar joacă un rol esențial în procedura de diagnostic a colangitei, deoarece reprezintă metoda cu o sensibilitate mai mare pentru calculi în tractul biliar extrahepatic; în plus, în prezența leziunilor tumorale sau a îngustării, permite prelevarea de probe prin aspirație cu acul pentru analiză microscopică. De asemenea, are avantajul de a putea fi efectuată în același timp (în aceeași ședință și cu aceeași sedare) cu eventualul examen terapeutic care vizează tratarea cauzei obstrucției.
Cum se tratează?
Diagnosticul colangitei acute implică spitalizarea. Tratamentul colangitei se bazează pe terapia cu antibiotice, terapia de susținere (de exemplu, hidratare intravenoasă, corectarea oricărui dezechilibru electrolitic) și rezolvarea obstrucției prin drenaj biliar.
Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP) este o metodă endoscopică care permite accesul la canalul biliar și/sau la canalul pancreatic prin intestin (duoden), unde aceste două canale curg împreună. Accesul este endoscopic, dar apoi se utilizează radiologie și substanță de contrast pentru a studia canalele. Se pot folosi diverse accesorii pentru a studia cauza obstrucției, pentru a preleva o eventuală stenoză în vederea examinării citologice, pentru a extrage calculi de diferite dimensiuni și, dacă este necesar, pentru a ocoli obstrucția prin plasarea de stenturi biliare din plastic sau metal. Reprezintă tratamentul de primă linie pentru a realiza drenajul biliar în timpul colangitei acute.
În unele cazuri, anatomia sau patologia specifică poate face ca accesul retrograd la calea biliară să fie dificil sau imposibil. Ecoendoscopia operatorie a dezvoltat de-a lungul timpului multiple posibilități pentru a ajuta la obținerea drenajului biliar atunci când ERCP eșuează, fie prin șunturi laterale (coledoco-duodenostomie ghidată de EUS; hepato-gastrostomie ghidată de EUS), fie prin plasarea de fire-ghid care permit apoi efectuarea unei ERCP normale.
Drenajul biliar transhepatic percutanat efectuat de radiologii intervenționiști este o altă opțiune disponibilă întotdeauna în cazul eșecului drenajului biliar endoscopic. În unele circumstanțe foarte limitate, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală de șunt biliar.