Chirurgie endoscopică funcțională a sinusurilor

Ce este?

Chirurgia endoscopică funcțională a sinusurilor (FESS) presupune cel mai frecvent crearea sau redeschiderea unei comunicări stabile între fosele nazale și sinusuri. O ventilație corectă a acestora din urmă, de fapt, împreună cu procesele defensive, cum ar fi un transport mucociliar adecvat, împiedică crearea proceselor inflamatoare în ele. FESS poate fi, de asemenea, utilizată și în cazul exerezei leziunilor intranazale benigne sau maligne.

Dificultăți tehnice:
medie
Durată medie a intervenției:
20-60 min.
Durată medie de spitalizare:
1 noapte

Când este indicată această procedură?

FESS este indicată într-o gamă largă de afecțiuni inflamatoare nazale și sinuzale, cu diferite grade de urgență. Acestea sunt cele mai frecvente:

  • sinuzită fungică invazivă, o patologie tipică a pacienților cu probleme ale sistemului imunitar și afecțiuni foarte grave,
  • sinuzită bacteriană sau fungică acută, în special dacă este rezistentă la tratament medicamentos sau recidivează. În unele cazuri, originea se numește odontogenă, care este provocată de o patologie dentară subiacentă,
  • sinuzită cronică, cu sau fără dezvoltarea polipilor inflamatori,
  • exereza leziunilor benigne sau maligne ale foselor nazale și sinusurilor paranazale.

Cum se execută?

Procedura se efectuează, în general, sub anestezie generală și endoscopic, adică prin trecerea instrumentelor chirurgicale prin fosele nazale, sub urmărire endoscopică directă, utilizând optica rigidă.

După decongestionarea mucoasei care crește spațiul de lucru chirurgical, chirurgul se concentrează pe structurile afectate urmărind simultan examinarea CT preoperatorie (nu toate sinusurile sunt întotdeauna afectate). În funcție de starea anatomică a pacientului și de patologie, pot fi utilizate diferite instrumente de tăiere, prindere și frezare. În cazurile cele mai dificile, chirurgii care operează în structura noastră pot folosi un instrumentar care permite neuronavigația, adică vizualizarea pe monitor în timp real a poziției instrumentelor chirurgicale, pentru a realiza obiectivul chirurgical păstrând în același timp structurile nobile endonazale.

În unele cazuri, se poate combina cu septoplastie și/sau turbinoplastie, fie din nevoia primară a pacientului, fie pentru a permite accesul endonazal la structurile inaccesibile în alt mod. La sfârșitul operației, poate fi necesară tamponata endonazală (rareori efectuată) sau aplicarea endonazală a dispozitivelor pentru a facilita hemostaza.

Recuperare

Pacientul rămâne internat pentru observare cel puțin peste noapte după intervenție. Orice durere la locul intervenției chirurgicale (de obicei ușoară) este tratată cu medicamente împotriva durerii. În timpul spitalizării, pacientul trebuie să anunțe personalul medical cu privire la orice simptome noi care apar, în special dacă apar sângerări nazale. În dimineața de după operație, se aspiră secrețiile nazale și se îndepărtează tampoanele, iar pacientul este externat, cu recomandarea de a face spălături nazale și de a folosi creme/spray-uri nazale. Primul control postoperatoriu este programat de obicei după 7-10 zile, iar controale ulterioare sunt planificate în funcție de acesta. Pacientul va simți o obstrucție respiratorie puternică timp de cel puțin 10-15 zile după intervenția chirurgicală. În aceeași perioadă, pot apărea secreții nazale, în general de culoare roșie/roz, din cauza prezenței reziduurilor de sânge. Pacientul trebuie să evite efortul fizic, expunerea la căldură, fumatul, folosirea medicamentelor care favorizează sângerarea (cu excepția cazului în care se consideră necesare), suflarea nasului și strănutatul cu gura închisă timp de aproximativ trei săptămâni (se pot face, în schimb, spălături nazale și se poate strănuta cu gura deschisă).

Complicații pe termen scurt

Complicațiile intervenției chirurgicale variază, inclusiv în funcție de comorbiditățile pacientului, de patologia pentru care se execută procedura și de sinusurile care sunt afectate, și vor fi explicate în detaliu înainte de intervenția chirurgicală. Printre cele mai frecvente se numără:

  • epistaxis, care nu trebuie confundat cu prezența secrețiilor cu componente sanguine minime. În cazul în care apare în timpul spitalizării, pacientul trebuie să anunțe personalul medical. Dacă a fost deja externat, se recomandă pacientului să comprime piramida nazală, să aplice gheață local, dacă este posibil, și să apeleze imediat la departamentul de urgențe,
  • infecție la locul intervenției chirurgicale, pentru care este necesară reevaluarea medicală în vederea unei gestionări medicale sau chirurgicale adecvate,
  • formarea sinechiilor (aderențe cicatrizante), reducând spațiul pentru fluxul respirator,
  • rareori, se poate produce penetrarea orbitei, cu riscul aferent în ceea ce privește capacitatea vizuală sau motilitatea oculară, sau comunicarea dintre nas și cavitatea craniană prin care lichidul cefalorahidian poate ajunge în nas sau cu declașarea meningitei.

Complicații pe termen lung

Este posibil ca intervenția FESS să nu rezolve, fie din cauza reapariției proceselor inflamatoare (în special rinosinuzita polipoasă cronică), fie din cauza lipsei radicalității chirurgicale în cazul exerezei neoformațiilor neoplazice. Printre complicațiile de la distanță se numără apariția nevralgiei, sau sindromul nasului gol, adică percepția lipsei de trecere a aerului în ciuda prezenței unui spațiu suficient.

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.