Pneumotorax spontan
Ce este?
Reprezintă prezența aerului în spațiul pleural (care este de obicei spațiul potențial dintre două pleureze, una care căptușește peretele toracic și cealaltă care căptușește plămânul), urmată de colapsul plămânului. Poate fi primar, adică în absența unei boli pulmonare, sau secundar, adică cauzat de o boală pulmonară.
Cauze și factori de risc
Pneumotoraxul primar este cauzat de ruperea spontană a unor mici bule, de obicei localizate în partea superioară a plămânilor, care poate fi cauzată de fumat. Pneumotoraxul secundar este cauzat de boli ale plămânilor, în special de emfizem. Pneumotoraxul primar este tipic bărbaților, tineri (între 15 și 24 de ani), înalți și zvelți. La femeile aflate la vârsta fertilă, pneumotoraxul poate apărea simultan cu ciclul menstrual (pneumotorax menstrual). Penumotoraxul secundar este caracteristic vârstei înaintate și se corelează direct cu patologiile care se dezvoltă odată cu vârsta.
Care sunt simptomele?
Pacientul se poate plânge de dificultăți de respirație și de dureri toracice înjunghiate. Poate fi prezentă o tuse iritantă.
Cum se diagnostichează?
O radiografie toracică detectează aer în spațiul pleural. O tomografie computerizată a toracelui poate evidenția prezența unor vezicule pe suprafața plămânilor și/sau prezența unor leziuni pleuro-pulmonare.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În cazul în care colapsul pulmonar este mai mic de 20%, pacientul este în stare generală bună și cu simptome ușoare, pneumotoraxul se poate rezolva spontan și pacientul este doar monitorizat. În cazul în care colapsul pulmonar depășește 20%, se introduce un tub de drenaj toracic pentru a permite aerului să iasă și apoi să reexpandă plămânii. În primul episod, există o indicație chirurgicală dacă există scurgeri persistente de aer din drenajul toracic (mai mult de 48-72 de ore) sau dacă pacientul desfășoară o activitate care necesită modificări importante ale echilibrului de presiune (ca în cazul piloților sau al scafandrilor). Începând cu al doilea episod de pneumotorax (chiar dacă este opus primului), există întotdeauna o indicație de intervenție chirurgicală. Tratamentul chirurgical constă, de obicei, în rezecția veziculelor pulmonare și o procedură de pleurodeză pentru a obține aderența dintre cele două pleure. Operația se realizează întotdeauna printr-o metodă minim invazivă prin videotoracoscopie.